S-a demonstrat în practica ca o societate cu idealuri solide se bazeaza pe o anumita acceptie generala asupra normelor morale, pe un consens al aprecierii valorilor de unde rezida si o stabilitate politica, religioasa, sociala. Psihologul american Michael Tomasello afirma ca moralitatea nu e o trasatura biologica a speciei, ci e un rezultat social si cultural. Noi suntem produse ale interactiunii sociale, rationamentul moral fiind dezvoltat doar ca urmare a angajarii în aceste interactiuni sociale. Ne putem gândi la moralitate ca la un exercitiu intelectual, dar mai potrivit ca la o încercare de a întelege instinctele si reactiile noastre interne. Este un concept subiectiv si multi oameni au convingeri puternice despre ceea ce este bine si rau, care îi poate pune în contrast direct cu credintele morale ale altora. Cu toate acestea, chiar daca morala poate varia de la persoana la persoana, de la religie la religie si de la cultura la cultura, multe trasaturi ale moralei s-au dovedit a fi universale, decurgând din emotiile umane de baza. Unul dintre lucrurile care îi fac pe oameni diferiti de alte specii este ca suntem condusi în actiunile noastre nu doar de instincte, ci si de emotiile noastre. Si nu o mica parte din aceste emotii este datorata simtului moralitatii. Cum îsi dezvolta oamenii moralitatea? Aceasta întrebare a fascinat educatia, religia, filozofia, dar dezvoltarea morala a devenit, de asemenea, un subiect de actualitate în psihologie. În lucrarea sa, The Righteous Mind (2012), Johnatan Haidt aminteste despre studiile pe care le-a efectuat cu scopul de a demonstra baza moralitatii umane. Convingerile morale ale oamenilor vin rareori la sfârsitul unei analize lungi si rationale a eticii. În primul moment, oamenii tind sa creada intuitiv ca ceva este moral si apoi stabilesc argumente rationale post-hoc pentru convingerile lor. Ne-ar placea sa credem ca, în general, convingerile noastre morale sunt mai solide, mai logice si chiar mai practice decât alte convingeri. Dar nu sunt. Haidt spune bine „câinele intuitiv da din coada rational”. Oamenii reactioneaza adesea la anumite situatii cu dezgust, dar apoi nu pot explica de ce acea situatie e gresita din punct de vedere moral. Pentru a folosi exemplul lui Haidt, poate doar câtiva oameni ar putea crede ca este imoral daca un barbat merge la un magazin, cumpara un pui la rotisor, se duce acasa si îl manânca. Cu toate acestea, mult mai multi oameni ar considera ca este absolut respingator daca un barbat merge la un magazin, cumpara un pui la rotisor, se duce acasa si face sex cu puiul. Putem empatiza si împartasi repulsia fata de un astfel de act. Dar de ce este gresit un astfel de act? Omul, practic, nu sufera. Nici puiul care e bine pârlit, crocant si condimentat cu usturoi. Haidt explica acest raspuns oarecum cinic prin existenta a cinci fundamente înnascute pentru alegerile noastre morale: grija, corectitudinea, loialitatea, autoritatea si sfintenia. Societatea occidentala moderna are tendinta de a lua în considerare doar doua din aceste fundamente: grija si corectitudinea. Din perspectiva celor doua fundamente punem întrebari precum: „Dauneaza asta cuiva?” si „Este corect?” Daca raspunsul la prima întrebare este nu, iar la a doua este da, atunci nu ar trebui sa fie nimic în neregula moral, spune el, cu situatia în cauza. În multe situatii, la fel ca în povestea cu barbatul si puiul, ne confruntam, zi de zi, cu numeroase probleme care ating subiectul moralitatii care nu au prea mult de-a face cu raul sau incorectitudinea. Crima este considerata imorala în societate. Într-o situatie de razboi, soldatii care au ucis semeni sunt decorati si cinstiti de societate. E moral sau e imoral sa fii decorat daca ai luat viata unui om? Avaritia urmareste acumularea de bunuri. Contrar avaritiei, codul moral bazat pe religie elogiaza generozitatea, de aceea, a strânge bunuri este considerat, de religie, un act imoral. Cu toate acestea, într-o societate tot mai materialista, în care unii câstiga salarii frumusele, avaritia este sinonima cu bunastarea si ambitia. Este imoral sau e moral sa fii ambitios? Desigur, e corect si moral, ar spune Haidt, atâta timp cât persoana se simte bine, e fericita pentru alegerea facuta si, mai ales, comportamentul ei nu afecteaza viata, profesia, proiectele, dorintele si activitatile celor din jur. Dar în timp ce cultura occidentala se lupta sa tina seama de celelalte trei fundamente enumerate de Haidt, loialitate, autoritate si sfintenie, ele par oarecum de la sine întelese pentru oamenii din alte culturi. Alte culturi apreciaza loialitatea fata de partener sau familie, respectul fata de ordinea pe care o ofera autoritatile, respect fata de caracterul sacral al vietii, al corpului sau al altor lucruri. În India a sacrifica o vaca e un act imoral, pentru ca atinge sacralitatea pe care indienii o respecta cu pretul demnitatii si vietii. Sud-americanii, însa, stiu sa pregateasca niste fripturi grozave din carne de vita fara sa se gândeasca prea mult la moralitate si la sacralitatea vacii. Dar, desi unii ar face eforturi sa înteleaga de ce barbatul lui Haidt care face sex cu puiul este corect, ei înca cred, în interioritatea lor, ca este gresit. Psihologia morala ar argumenta ca acest lucru se datoreaza faptului ca nu putem nega o anumita notiune de puritate sau sfintenie din caracterul nostru moral. Mai ales daca valorile culturale ale comunitatii în care ne-am nascut si am fost educati nu a promovat niciodata aceste comportamente. Potrivit lui Haidt, daca vrei sa ai relatii cu mai multi oameni, ca e vorba de o alegere personala sau o cauza, trebuie sa faci apel la toate cele cinci fundamente. Daca convingerile tale morale constiente iau în considerare doar grija si corectitudinea, atunci s-ar putea sa fii incapabil a face fata provocarilor si a comunica cu grupuri de oameni din afara propriei tale culturi si educatii. Diversitatea înseamna, de fapt, comunicarea ta interioara cu fundamentele morale ale oricarei culturi. Cristina Danilov este psiholog
