Recentul scandal mediatic provocat de argatii de la o hazna televizata apartinând unui neosecurist fugar mi-a reamintit de un dosar consistent despre manipularea mediatica realizat de Calin Ciobotari în Dacia literara în urma cu multi ani. Iata câte ceva din raspunsul meu de atunci: „De ce astazi vorbim atât de mult despre manipulare? Pentru ca e deja o parte componenta a vietii cotidiene, pentru ca ne otraveste cunoasterea corecta si relatiile interumane, pentru ca a devenit o realitate toxica trecând cu mult peste limitele suportabilitatii omului obisnuit. Manipularea este o tehnica de prostire prin care oamenii sunt convinsi sa faca (persuasiune) sau convinsi sa nu faca (disuasiune) ceva. Pe scurt, sunt dusi cu vorba sa cumpere un fals (fie ca e vorba de o marfa, de o valoare calpa sau, desigur, de un program politic) si sa fie multumiti cu asta. În prima faza, manipularea soft se numeste marketing. Este greu de spus daca presa scrisa si audio-vizuala e cea mai importanta sursa a manipularilor, dar exista argumente pentru aceasta asociere legitima caci, prin definitie, mass media asta face: mijloceste comunicarea, fiind în egala masura emitator, mesaj si canal de transmitere catre public. Cum manipularea este o obligatie a oricarui regim totalitar, care nu prea iubeste diversitatea de opinii si are întotdeauna o presa servila si înregimentata, care difuzeaza doar mesajul oficial, ea a fost contrabalansata de comunicarea informala, duplicitara, care scapa, de regula, controlului. Pentru a contracara acest fapt, au fost creati zvonerii si raspândacii securisti care infiltrau si mediile private, profesionale sau familiale. Eu care am trait în ceausism, am intrat rapid în contact cu mesajul neoficial, distribuit de meseriasii manipularilor, potrivit caruia «am avea si noi nevoie de un Gorbaciov», strecurându-ni-se subtil si cine e «comunistul cu fata umana» si «coleg de facultate cu Mihail Mihailovici». Uitându-ne la televizor la fuga lui Ceausescu si la manipularea din studioul 4 al TVR («libere») multi am spus ca trebuia sa centreze puterea cineva «acceptat de rusi», noi gândindu-ne la Corneliu Manescu si, da, desigur, la cel pe care ni-l susurase în urechi, manipulator, Securitatea în ultimii patru ani. Asa ca manipularea subtila a avut efecte în cazul nostru. Presa era zero atunci. Astazi, mass media si social media asigura teritoriul prin excelenta al orgiilor manipulatoare. Nu numai presa scrisa si audio-vizuala ca atare, hacuita de actionari necunoscuti, pusa la treaba cu harapnicul de moguli penali sau dirijata din umbra de diverse oficine din afara tarii, interesate în destabilizarea spatiului public si, prin efect, a tarii, ci si universul internetului reprezinta o cale sigura, difuza, greu de identificat, a manipularilor de tot felul. Partea cea mai jalnica a acestei ecuatii sunt escortele mediatice (ca sa nu spun altfel!) care presteaza vesel pentru bani serviciile specifice îndeplinind fara vreo urma de remuscare morala cele mai abjecte comenzi ale patronatului. Iar zvonerilor securisti din trecut le-au luat locul, compensator, trolli si postacii fesebisti din spatiul online. Nu stiu cum s-ar putea raspunde la întrebarea daca românii sunt mai usor de manipulat decât altii caci ar trebui subliniat care sunt mijloacele folosite pentru a face eficient un mesaj manipulator sau o campanie si care e efectul pe termen lung al faptului ca sunt obisnuiti, precum câinele lui Pavlov, numai cu mizerie mediatica. Totusi, românii «e dastepti» si, din cauza asta extrem de usor de manipulat. Populatiei rurale ancestrale, cu lumea structurata ordonat între credinta, bun simt si traditie, i-a luat locul, încet-încet, mai ales în timpul lui Ceausescu, o ciurda de lumpeni industriali, burtosi si nespalati, degraba râgâitori, consumatori de toxine mediatice si, mai ales, atoatestiutori. Din acest strat germinativ ni se trag astazi o groaza de contemporani. E prea simplist sa spunem ca doar ei sunt armata celor manipulati, caci realitatea este mult mai complexa. Si manipularea, desigur, pe care profesionistii o concep stratificat, în functie de «target». Ceea ce ma lasa pe mine cu gura cascata, e multitudinea de oameni aparent educati, unii chiar buni în meseria lor, care înghit cu voluptate, pe nemestecate, la fel ca lumpenii amarâti amintiti mai înainte, halci întregi de minciuni si de informatii false, fara sa faca nici cel mai mic efort igienic de a gândi cu capul lor. Daca ar fi sa dau un verdict privitor la sursele concrete care ne zapacesc viata acum, as spune ca deja manipularea concertata de pe piata mediatica si de pe internet reprezinta o amenintare reala în conditiile în care toate dovezile duc spre un program major de destabilizare a spatiului nostru public coordonat, dupa cât se pare, de Coloana a 5-a a armatei rusesti. Aici nu mai e vorba de diversitate de opinii, ci de o amenintare directa la siguranta nationala printr-un haos si o confuzie controlata si întretinuta de agentii lui voluntari sau de prostii manipulabili (ah, idiotii utili!) care acopera intentionat adevarul cu o retea de minciuni si prostii manipulatoare, care preiau si distribuie zilnic, neobosit, nadele putiniste. Bunul simt si caracterul ar putea fi un excelent start în realizarea a ceea ce se numeste «rezistenta la manipulare». Cât despre rolul pe care intelectualii ar trebui sa îl joace în deslusirea si oprirea manipularilor în presa, ce sa zic? Vorba celor de la Radio Erevan atunci când au fost întrebati cum se pune accentul în limba româna pe cuvântul caracter: caràcter sau caractèr? «Dupa cum stiti, a fost raspunsul, în România nu se pune accentul pe caracter!» În ce ma priveste, eu ma slujesc neabatut de câteva instrumente infailibile care ma ajuta sa judec si sa gândesc cu capul meu, între care as enumera: inteligenta, educatia, flerul si bunul simt. Si reflexul de istoric de a verifica sursele si de a judeca critic. Cât despre exemple, au fost atât de multe încât mi-e greu sa le mai enumar. Hai, una simpla, culturala: zilele trecute, într-un ziar local, stire bomba, pe prima pagina: Iasul este pus de privati pe harta marilor festivaluri. Uau, ce tare, în sfârsit iesim din desert gratie privatilor celor buni, spre deosebire de profesionistii din institutiile de stat, care fac festivaluri certificate ca fiind de interes european, cu biletele epuizate pe internet cu luni înainte, bugetari flamânzi, depasiti si anti-hipsteri cum îi stim. Fug repede la articol. «Primul festival major de muzica si arta din zona de nord-est a României care va pune Iasul pe harta celor mai iubite orase din lume», iar «festivalul schimba scena culturala (sic!) a Iasului», nici mai mult nici mai putin. Culturala! EDM, adica electro-dance-music, la ferma Ezareni. Unde e manipularea, care-i miza? Hai sa vedem. Una din cele mai dificile întrebari la care trebuie sa raspunda un primar, este «pe ce cheltuim banii publici?». E foarte greu de raspuns la asta, pentru ca toata lumea, în era manipularilor mediatice, vrea imagine. Acum, pe loc. Fie pentru consolidarea populista a succesului politic, fie pentru faima, dar, mai ales pentru a argumenta obtinerea de bani. Se aloca (ilegal, daca e vorba de bani publici) o suma consistenta pentru publicitate si începe, în toata tara, pe garduri, pe holuri si în mall-uri dezmatul manipularii: singurul din lume, cel mai, cea mai, unic si irepetabil, cel care va pune catunul pe harta etc., etc. Dupa care porneste minciuna desantata: vor veni «aproape» 1 milion de oameni. Sau manipularea grosolana: pe un stadion de 31.000 de locuri plus doua scene cu 1.000 de locuri au fost peste 300.000 de oameni! (care s-au adaugat celor 275.000 de locuitori într-un oras cu capacitati de cazare de 15.000 de locuri). La final, trendsetteri si postaci naimiti încep sa sune trâmbitele: Nemaivazut! Nemaiîntâlnit! Genial! Unic în lume! Etc., etc. Iar asta cu sutele de mii de participanti, nu e decât o manipulare grosiera necesara pentru a obtine anul viitor sponsori corporatisti carora le expui un target de marketing mincinos si exagerat, în lipsa unor evidente stricte, raportate la Fisc, a biletelor vândute, iar vrajeala inepta cu «pusul pe harta» nedemonstrata de studii sociologice de impact, facute profesionist si independent, nu sunt decât argumente fabricate pentru ca, dupa ce s-au cheltuit milioane din bani publici pentru vizibilitate si pentru a oferi garantii de onorabilitate, sa urmeze faza a doua: niste baieti smecheri privatizeaza «megaevenimentul cultural» pe persoana fizica, ramân cu banutii nostri dati de primarie (care oricum au fost prinsi în buget) si mai baga si o caterinca la ziar de cum au crescut vânzarile la corturi si sendvisuri din Lidl revigorându-se astfel productia locala. Restul e «untold». Si, dupa aia, DNA. Pe scurt, nu avem nevoie de mani-pulare, ci de Mani pulite.” Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
