Cum e posibil ca acum 10, 20 ani sa crezi ca ceva era alb, iar acum ca e negru sau invers? Nu mai vorbesc de trecutul mai îndepartat? Oare chiar atât de gresit sa fi trait omul pâna acum? Totul din ce era el, din ce gândea, din ce facea, din ce mânca, din ce credea era gresit pâna acum 10-20 ani? E oare posibil ca milioane de ani lumea sa fi mers într-o directie „nesanatoasa”, iar din 2000 încoace sa mearga în cea buna? O spun din prima si o voi repeta în diverse forme si pe parcursul acestui text: desi se spune teoretic ca putem face orice dorim, ca gândim ce vrem si ca suntem liberi, nu este asa. Liberul arbitru invocat de atâtea ori în fiecare discurs politic sau de alta natura a devenit de multi ani istorie. Puterea de decizie a individului asupra vietii sale si a celor din jur tinde sa ajunga la zero. El nu mai face doar ce vrea, ci ceea ce crede ca vrea. Iar aceasta convingere este dictata în mod constant de catre societate, mai bine zis de catre supra-entitatea globala care a devenit societatea. Acum este epoca datelor care înlocuiesc încetul cu încetul banii si religia si care dau masura puterii, si ele sunt instrumentul principal de control al asa-zisei societati. Nu mai conteaza nimic altceva decât felul în care detii si poti folosi date despre oameni, companii, institutii, natura, ecologie, economie, cultura etc. Cu alte cuvinte oricine poate deveni orice daca este convins cu ajutorul datelor, la nivel iluzoriu, evident. Poti fi cel mai înfocat crestin ortodox, dintre aceia care merg în fiecare an la Sfânta Parascheva si stau doua zile în frig si ploaie la coada pentru a pupa moastele, daca ti se trimit pe telefon informatiile necesare, într-un ritm adecvat, constant pe o perioada determinata de timp, vei deveni musulman. Pentru ca oamenii sunt din ce în ce mai mult doar niste surse de energie, niste terenuri de cartofi exploatate de catre algoritmi informatici, niste vaci de muls date. Si cum sa nu fie astfel daca algoritmii stiu totul despre noi? Aceasta este energia despre care e vorba. Daca afli totul despre un om, îl poti transforma în ce vrei tu. Ai doar iluzia ca mergi în orice loc de vacanta visezi, ca intri pe ce website doresti, ca urmaresti doar ce influencer îti place, ca asculti doar ce muzica agreezi. Nu este asa, nu esti de capul tau, o masinarie acolo undeva stie tot ce faci si are un CV al tau actualizat zi de zi cu cele mai intime detalii ale tale si el îti conduce viata, nu tu. Tind sa cred ca e de bine, ca toata aceasta abandonare a libertatii care ne-a adus numai necazuri, si îmbratisarea unei libertati iluzorii care e pentru toti aceeasi e de bun augur. Adica ce mare scofala am pierdut? Zile si ani de zbatere pentru nimic, de cautari inutile a unei vieti perfecte, a unui partener potrivit, a unor idealuri nerealiste, absurde chiar, vieti pline cu dezamagiri, chiar tragedii? Nu, e mult mai simplu si mai bine asa, sa te lasi convins ca esti multumit si fericit si ca ai mereu posibilitatea sa schimbi totul si sa o iei de la zero. Mai sunt câteva generatii care vad schimbarea, pot face diferenta, si care se zbat înca în incertitudinea izvorâta din ideea de libertate, dar acestea vor disparea încetul cu încetul si vor fi doar oameni fericiti si multumiti pe lume. Din pacate eu fac parte din generatia aceea ultima care simte ca ceva pute la un moment dat, ca ceva e prea frumos ori prea urât ca sa fie adevarat si care cauta mereu confirmari. Acestea înca se mai pot gasi, înca nu suntem închisi complet în propria bula, Internetul e înca liber, e ca un câmp salbatic unde poti gasi orice cauti, trebuie doar sa ai metoda si rabdare. Nu stiu daca va dura la nesfârsit, cred ca va veni un moment când nu vei mai putea gasi orice, când ti se va da doar ceea ce „ti se potriveste”. Ceva care sa nu te scoata din zona de confort si sa tulbure apele, care sa te mentina în cea de multumire, de autoiluzionare benefica tie si celor din jur. La ce ar fi bune crizele existentiale sau de orice fel? Numai la neplaceri. Si nimeni nu are nevoie de instabilitate emotionala, de oameni imprevizibili. Lumea are nevoie de pace, de liniste, de prosperitate. Doar ca e ciudat, e al naibii de ciudat. Cum e posibil ca acum 10, 20 ani sa crezi ca ceva era alb, iar acum ca e negru sau invers? Nu mai vorbesc de trecutul mai îndepartat? Oare chiar atât de gresit sa fi trait omul pâna acum? Totul din ce era el, din ce gândea, din ce facea, din ce mânca, din ce credea era gresit pâna acum 10-20 ani? E oare posibil ca milioane de ani lumea sa fi mers într-o directie „nesanatoasa”, iar din 2000 încoace sa mearga în cea buna? Pare cam exagerat, sau poate doar mie mi se pare? Si ce e mai serios e ca se modifica structura în sine a gândirii individului, el chiar crede ca totul a fost pâna acum gresit, iar de acum încolo e corect. Nu îsi da seama ca unele lucruri sunt facute de la bun început într-un fel care nu poate fi schimbat, oricât de mult ai crede tu ca se poate. Un lucru rotund nu va fi niciodata patrat doar pentru ca ti-ai pus în cap sa crezi asta, un copac nu va fi niciodata piatra, un mar nu va fi banana s.a.m.d. Nu e posibil ca oamenii sa decida cum e lumea, pentru ca aceasta este, în esenta ei, total independenta de ei. Nu noi decidem lucrurile fundamentale, în asta consta de fapt forta universului, ca are niste legi absolute, care îi confera stabilitate, dincolo de care nu se poate trece. Au fost multe tentative de a schimba lumea în structura ei de-a lungul istoriei, dar cele contemporane sunt cele mai nebunesti pentru ca sunt ajutate de stiinta. Acum ideea ce apare e ca nimic nu este imposibil ceea ce este, asa cum spuneam, absurd. Pentru ca adevarul e ca aproape totul este imposibil. Oamenii se pot întâlni oricât doresc sa decida ca soarele sa rasara de la vest si sa apuna la est pentru ca nu vor reusi decât pe hârtie. Si chiar daca prin absurd ar fi posibil, nu ar ajuta la nimic, totul ar ramâne la fel. Noi umblam doar la aparenta, la ce tine de constructele sociale, iar asta e o parte infima a lumii care îsi vede de ale ei impasibila. Si totusi, în naivitatea noastra, credem ca spalându-ne mai des vom fi mai curati, cosmetizându-ne mai mult vom fi mai frumosi, dându-ne cu mai mult antiperspirant vom transpira mai putin, îmbracându-ne a barbat vom fi mai putin femeie si invers, sau chiar schimbându-ne buzele, nasul, ochii, sexul vom deveni cu totul altcineva, având mai multi bani vom fi mai fericiti decât am fost programati genetic sa fim, întinzându-ne pielea vom fi mai putin batrâni s.a.m.d. Acestea toate sunt iluzii pe care un „liber arbitru” cumparat de stiinta încearca zi de zi sa ni le bage pe gât. NU, dragilor, lumea si viata sunt la fel ca si pâna acum, si nimic nu le va schimba, iar metoda cu adevarat geniala de a le întelege si a fi fericiti e sa le acceptam asa cum sunt si sa le gasim frumusetea infinita pe care iluziile noastre nu ne lasa sa o vedem. Simpla idee, hotarâre a cuiva nu va schimba însusi fundamentul lucrurilor. Briscan Zara este scriitor si publicist
