Botezarea spatiului urban mostenit, în desfasurarea caruia se concentreaza majoritatea valorilor de patrimoniu ale Iasului, „axa culturala” este, tactic, o idee potrivita în perspectiva diferitelor proiecte posibile pentru accesare de resurse financiare. Practic însa, activitatile pentru continua lui îmbunatatire nu trebuie sa se opreasca, în nici un caz, la un simplu botez. Ele pot avea în vedere, în conditii normale, o strategie riguroasa cu termene si proiecte capabile sa concretizeze o viziune coerenta de înnobilare a valorilor urbanistice existente cu altele noi. La prima vedere pare sa fim într-o mare dilema. Cum este mai potrivit, mai eficient, conferi un nume pentru o structura urbana lineara de circa patru kilometri si dupa asta în timp, pe etape, în functie de posibilitati, se intervine cu proiecte disparate, mai mici sau mai mari, într-o perioada nedeterminata, axa noastra sa ajunga la o reprezentativitate convenabila sau, o data cu numele, se deseneaza viziunea de ansamblu, se identifica toate proiectele necesare si posibile dupa care, într-o succesiune logica, proiectele sunt realizate în timpi determinati pentru înnobilarea întregului spatiu urban aferent prin transformarea lui într-un pol de atractie seducator, irezistibil? Din nefericire suntem genetic obisnuiti cu primul fel de operatiuni urbane. Facem lucruri cu pasi marunti, prin aditie, urmând ca forma finala sa fie rezultatul imprevizibil al întâmplarii. Sunt putine orase în România interbelica beneficare a unei schite de sistematizare. Majoritatea oraselor mici, în crestere lenta, nesemnificativa, nu aveau nevoie de astfel de proiecte. Bucurestiul a beneficiat de viziunile marelui urbanist Cincinat Sfintescu, în timp ce la Marea Neagra se nastea Eforie Nord dupa desenele lui G.M. Cantacuzino, acelasi arhitect care a trait atât de profund frumusetea Iasului istoric. Amintesc aceste proiecte întrucât au avut urmari reale în calitatea spatiului urban. Asa cum am mai spus, prima schita de sistematizare a Iasului a fost facuta de urbanisti vienezi îndata dupa razboi. Ea supralicita ideea orasului frumos în stil clasic prin interventii de corectare, armonizare, amplificare a spatiilor de calitate. Proiectul nu a avut nici o consecinta practica. Este posibil sa fi influentat studiile urbanistice facute pentru Iasi la începutul perioadei comuniste, dar ideea de oras frumos în spirit clasicizant a fost repede abandonata. Comunistii au înfiintat ateliere de urbanism în fiecare judet. Ele aveau capacitatea sa asigure continuitate în evolutia urbana, sa întocmeasca studii în toate domeniile conexe urbanismului si, evident, sa se perfectioneze prin experienta reala. În acest fel urbanismul, ca activitate oficiala sustinuta de stat, a putut sa aiba realizari. Au aparut orase noi, cartiere noi, orase turistice noi, toate pe baza unor proiecte functionaliste de factura moderna, multe dintre ele de calitate. În aceasta perioada, pe axa culturala, s-a construit la Iasi Piata Unirii, pentru care s-a organizat un concurs national de urbanism. În pofida arhitecturii saracacioase, chiar simplista, sau poate tocmai de aceea, ansamblul urbanistic puncteaza expresiv silueta axei în toata desfasurarea ei. Se observa cu usurinta ca implantul modern, fortat în tesutul orasului traditional, s-a facut fara sa fie pierduta din vedere integrarea volumetrica în imagine. Criticat la început de ieseni, Piata Unirii este astazi parte a identitatii lui. În spatiul paralel cu axa, semnificativ vizibil, pe splaiul stâng al Bahluiului, s-au construit sase turnuri cu locuinte, cu arhitectura noua, contrastanta în raport cu silueta istorica. Calitatea volumelor, spatiile generoase dintre ele, reflecta aceeasi preocupare a arhitectului de a genera imagini semnificative. O solutie validata cumva de viata comunitara este suprapunerea prismei verticale albe a hotelului Moldova pe silueta rosie, gratioasa, a bisericii Sfântul Nicolae Domnesc. La prima vedere pare o interventie agresiva, în fapt cele doua arhitecturi alcatuiesc o compozitie în care se potentiaza reciproc. În opozitie cu aceste realizari, volumul imens al blocului Select, plantat în strada Stefan cel Mare si Sfânt, este agresiv, urât, cu totul nepotrivit locului unde Mitropolia si Teatrul National sunt într-o conversatie atât de eleganta. Sunt multe de povestit daca intram cu sensibilitate în resursele artei urbane. Povestea acestora, luminata de frumusete, trebuie scrisa cu talent, cu viziune, pentru întreg ansamblul urbanistic al centrului istoric al carui erou principal e numit astazi „axa culturala”. Am vrut numai, succint, sa sugerez importanta urbanismului si a urbanistilor cu viziune în desenarea orasului astfel încât personalitatea spatiului urban sa poata deveni continut efectiv de valoare pentru personalitatea fiecarui cetatean al orasului. Cresterea urbana nu trebuie sa se faca prin negare, ci prin împlinirea cu noi valori urbanistice, iar aceste noi valori nu pot fi fiice ale întâmplarii. Întâmplarea în urbanism este generata de lipsa de profesionalism si sensibilitate, de ignorarea traditiei, de investitia motivata exclusiv pe profit, de lipsa viziunii de ansamblu în intimitatea careia fiecare parte functional-estetica traieste organic. Este momentul sa schitam, în tuse simple, posibile viziuni pentru axa noastra culturala. Ele vor fi puse în discutie în articolul urmator. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
