Exista la Biblioteca Academiei Române un manuscris cu nr. 4021. Este Jurnalul lui Asachi. Din Catalogul Manuscriselor Românesti, vol. 2 (Gabriel Strempel, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc. 1983) aflam ca este vorba de un document cu dimensiunile „...21x17 cm, intitulat Jurnal zilnic din anii 1862-1869. Textul cu cerneala neagra si radacinie. Cumparat prin Anticariatul de Stat de la prof. Butureanu, în anul 1969”. Bineînteles ca ar fi fost interesant de stiut care a fost istoria acestui artefact aproape necunoscut în spatiul public. Bineînteles ca oricine s-ar fi gândit, auzind de prof. Butureanu, ca este vorba de renumitul profesor de la Universitatea de Medicina din Iasi. Am discutat cu un important profesor de chirurgie iesean, fost doctorand al lui Butureanu, care mi-a spus ca este exclus sa fie vorba de profesorul Vladimir Butureanu, deoarece acesta ...nu vindea carti, ci doar cumpara! Misterul se adânceste, deoarece George Sorescu (fratele lui Marin Sorescu), în prefata la cartea sa Leucaida (o traducere a lucrarii lui Asachi Leucaida lui Alviro Corinto-Dacico), reproduce o scrisoare a unui oarecare Butureanu adresata la 1 decembrie 1909 doctorului C. Istrati, care tocmai publicase o lucrare despre Asachi, intitulata Din trecutul nostru. O suta de ani de cînd Asachi s-a dus la Roma. În scrisoare, care este semnata V. C. Butureanu, autorul acesteia scrie ca ...Am regretat mult ca nu ai avut la îndemîna si caietul ce-ti promisesem... Sorescu, autor al unei teze de doctorat despre Asachi, sustinuta în 1970, crede ca este vorba despre originalul lucrarii Leucaida, o simpla presupunere, dar este foarte posibil ca acel caiet sa fie jurnalul lui Asachi. De asemenea, este posibil ca acel oarecare Butureanu sa fie Vasile C. Butureanu (1858-1941), un eminent profesor de mineralogie la Catedra de Mineralogie-Petrografie a Universitatii din Iasi. Oricum, nu stim cine este acel prof. Butureanu caruia îi datoram faptul ca acest manuscris nu s-a pierdut si ca a intrat în fondul Bibliotecii Academiei Române în anul 1969. Jurnalul este un fel de carnet cu coperti cartonate, care are 183 file si se intituleaza, de fapt, Giuruiala a lucrarilor casnice. Prima însemnare este în ziua de miercuri, 8 aprilie 1862, iar ultima, scrisa de Asachi, dateaza din 7 octombrie 1869. Cineva a mai adaugat o însemnare pe 3 noiembrie 1869. Sunt ultimii 7 ani din viata lui Asachi, care moare la 24 noiembrie 1869, având vârsta de 81 de ani (la 1899 speranta de viata era la noi de 36,4 ani). Textul este destul de greu lizibil, aspect care poate fi observat pe masura ce autorul înainteaza în vârsta, iar, din loc în loc, însemnarile sunt scrise de altcineva, cu o caligrafie exemplara. Asachi foloseste din plin caractere din alfabetul chirilic, precum si cuvinte din franceza sau italiana, uneori si din germana. Nu este un jurnal propriu-zis (în nici un caz nu era destinat publicarii), ci un carnet cu însemnari zilnice, ideea initiala fiind aceea de a se consemna cheltuieli, plati, diverse lucrari de întretinere etc. Aproape în fiecare zi autorul deseneaza cu creion albastru fazele lunii, noteaza temperatura aerului, descrie cerul si noteaza daca sunt curenti de aer. Pe lânga aceste informatii, Asachi pune pe hârtie, odata cu trecerea timpului, diverse impresii politice, unele productii literare, precum si ceea ce se întâmpla zilnic în familia sa. Se poate vedea, astfel, cât de activ era Asachi, cât de racordat era la tot ceea ce se întâmpla atât în Principate, cât si în Europa. Jurnalul este scris într-un stil sec, sobru, în care apar si accente intime, Asachi descriindu-si visurile, precum si anumite aspecte care tineau de starea sa de sanatate. Ceea ce ramâne dupa lectura jurnalului este Asachi Pater familias. El avea grija de toti - frati, copii, nurori, nepoti si alte rude. El tinea casa, cu bucatar, cameriera, gradinar, vizitiu etc., el avea grija de vie, el cumpara care cu lemne sau cu fân, el cumpara pasari, el mergea la piata, el se chinuia sa vânda tipografia, el platea tipografii, el edita Calendarul, el avea grija mosiei de la Petrodava si atâtea altele. Dar ceea ce iese în evidenta în primul rând din jurnal este Asachi bunicul. Personajul Georgica, nepotul lui Asachi, este ubicuu în jurnalul bunicului sau, care noteaza pâna si cele mai banale informatii legate de acesta: Georgica a plecat la Pension, Georgica s-a întors de la Pension, Georgica se plimba prin ograda, Georgica si-a facut temele, Georgica este îngândurat etc. La început am crezut ca Georgica este un copil cu afectiuni grave, care în mod sigur nu va apuca sfârsitul jurnalului. De fapt, era o impresie falsa, determinata de modul exagerat în care Asachi, un bunic hiperprotectiv, descria starile prin care trecea Georgica, un baietel inteligent si cam neastâmparat, care va face studii de medicina la Paris, va fi profesor universitar la Universitatea de Medicina din Bucuresti si membru al Academiei Române, ceea ce bunicul sau nu a ajuns niciodata, dar asta este o alta istorie. Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
