Ultima urmasa a unor evrei care au stapânit mii de hectare de terenuri agricole si paduri în zona Hârlaului încearca sa obtina retrocedarea padurii Feredeni, în suprafata de aproape 400 ha. Padurea fusese cumparata de fratii Carol si Froim Fischer în 1939 si pierduta un an mai târziu, când evreilor li s-a interzis sa mai detina proprietati funciare. În sprijinul pretentiilor sale, Anisia Fischer invoca o lege aparuta spre sfârsitul razboiului si care nu a fost niciodata abrogata. Pe magistratii Tribunalului nu i-a convins. Cazul ar putea fi transat peste doua saptamâni, în fata Curtii de Apel. De la începutul secolului XX si pâna în preajma celui de-al doilea razboi mondial, familia Fischer a detinut suprafete întinse de padure în judetele Iasi si Botosani, arendând totodata numeroase mosii. Rascoala din 1907 a izbucnit de altfel la Flamânzi, pe una dintre mosiile arendate de aceasta familie. În noiembrie 1940 si în mai 1941, toate proprietatile funciare evreiesti au fost confiscate de stat, în cadrul asa-numitei politici de „românizare” a satelor. Printre mosiile confiscate de Centrul National de Românizare s-a aflat si padurea Feredeni. Patru ani mai târziu, Legea 641/1944 a abrogat legislatia antievreiasca, dispunând ca toate proprietatile confiscate sa fie restituite fostilor proprietari. Aceasta lege a stat la baza cererii depuse la Tribunal de nepoata si ultima mostenitoare a fratilor Fischer. Prin aceasta, Anisia Fischer a solicitat punerea în posesie pe o suprafata de 372,52 ha de padure, aflata în administrarea Ocolului Silvic Hârlau. În fata instantei, reprezentantii Regiei Nationale a Padurilor Romsilva au apreciat ca Anisia Fischer a abordat o cale gresita pentru solutionarea cererii sale. Ea ar fi trebuit sa depuna o cerere la comisia locala de fond funciar Deleni, si doar daca aceasta i-ar fi fost respinsa, se putea adresa instantei. Prin urmare, actiunea era prematura. În plus, dupa cum a reiesit din actele depuse la dosar, padurea Feredeni mai facuse obiectul a doua plângeri în justitie, în 2006 si 2010, solutionate însa nefavorabil. În total, Anisia Fischer a revendicat în zona Hârlau aproximativ 4.000 ha de padure, din care i-au fost retrocedate 1.150 ha. Magistratii Tribunalului au apreciat ca solicitarea Anisiei Fischer nu poate fi considerata ca prematura. Câta vreme ea nu s-a întemeiat pe legile fondului funciar, nici nu i se putea impune o procedura stabilita de aceste legi. Pe de alta parte, tocmai acesta a si fost motivul pentru care judecatorii au decis în cele din urma sa respinga cererea. Padurea fusese confiscata de stat în 1940 si, teoretic, restituita în 1944, fara a exista însa acte clare în acest sens. Ulterior, ea fusese administrata de stat, aflându-se si acum în posesia acestuia. Prin urmare, se putea considera ca padurea a fost preluata de regimul comunist fara niciun titlu valabil. Or, aceste situatii sunt reglementate de legile fondului funciar. În loc sa se raporteze la legea din 1944, Anisia Fischer ar fi trebuit sa apeleze la Legea 18/1991 sau la Legea 1/2001. Solicitarea femeii a fost respinsa de Tribunalul, ajungând acum pe rolul Curtii de Apel.
