„Cazul” prezentei prozatorului Florin Irimia pe lista de „activitate stiintifica zero” a Universitatii din Iasi îmi demonstreaza clar nebunia în care s-a ajuns cu „scientometria”. Acest monstru e pe cale sa anuleze diversitatea si bogatia experientei intelectuale, care ar trebui sa stea la temelia vietii universitare. Este noul „nazism” academic si nu gresesc deloc emitând o asemenea comparatie. Tocmai ma pregateam sa scriu ceva despre ultimul volum de proza al scriitorului iesean Florin Irimia (i.e. Barbatul din spatele cetii, Polirom 2021), când, prin batrâna noastra Universitate, a început sa circule un document deopotriva infamant si inflamant. E vorba despre o asa-numita (ad-hoc) „lista a rusinii”. Pentru neavizati, ne referim la un „raboj” cu nume de universitari (cadre didactice si cercetatori) care nu au îndeplinit (prin neraportare sau raportare insuficienta, nu mai conteaza aici) criteriile (punctajele) impuse de teribila „scientometrie” actuala. Adica nu au publicat, stiintific vorbind, conform rigorilor de evaluare ale momentului. Nu insist asupra detaliilor tehnice, neinteresante, desigur, pentru cei din afara sistemului. Destul sa precizez ca universitatile românesti primesc o parte din finantarea de baza din dinamica acestor punctaje, grile, criterii, numiti-le cum doriti. Ca atare, conducerile institutiilor de învatamânt superior iau masuri, justificat, pentru încurajarea respectivului mod de cercetare. Teoretic, el ar aduce mai multi bani si, tot teoretic, ar creste vizibilitatea internationala. Nimic de criticat asadar în eforturile unei administratii universitare care se agita sa creasca „productivitatea” stiintifica. Ca, la noi, la Iasi, astazi, „felul” ori „felurile” de „stimulare” a cercetarii - prin asezarea, iata, a unor oameni la „stâlpul infamiei” si prin încercarea de impunere draconica a unor reguli de activitate stiintifica procustiene, ce nu tin cont de specificitatea domeniilor - lasa profund de dorit, constituie premisa unei alte discutii. Acum am fost deturnat din intentia mea de a scrie despre Barbatul din spatele cetii de faptul ca autorul acestei (noi) carti excelente apare pe „lista rusini”! Da, lectorul universitar Florin Irimia nu „a publicat” mai „nimic” în ultimii ani ori, daca a facut-o, a facut-o „necorespunzator”. M-am grabit sa iau în mâna volumele (de proza) scoase de Florin din 2011 pâna în prezent (la Polirom, unde publica numai autori care chiar înseamna ceva pe piata culturala si academica, autori care nu-si platesc tipariturile din proprii bani si care, mai mult, sunt cititi de mii de oameni, nefiind nevoiti sa-si cumpere singuri si sa-si ascunda tirajele prin dulapuri prafuite de vreme) si am „derulat o evaluare”, accept, „scrisometrica”, nu „scientometrica”. În zece ani, lectorul/scriitorul Irimia a publicat cinci carti de literatura, în medie, cam de 300 de pagini fiecare. 1.500 adica, în total. 150 pe an, daca nu ma însala aritmetica de filolog. Concluzie - macar vreo 3 pagini pe saptamâna. Si o întrebare strict cantitativa: câte pagini scrie/publica un „scientometru” în 10 ani? (Nu va încumetati sa cautati raspunsul, pentru ca veti deveni un mythbuster/„distrugator de mituri” autohton!) Toate astea la „strigarea” strict „cantitativa”. De aceea, parca-l aud soptind pe Nea Popica: „Dar calitativ, calitativ cum devine chestiunea, domnule?” „Devine foarte bine, Nea Popica!” raspund raspicat. Florin Irimia este primit elogios de critica literara, i s-a decernat un premiu în Franta, în 2013, pentru primul lui roman (ah, da, am uitat sa va informez ca unele dintre cartile sale sunt deja traduse în limbi europene, aducând, vrând-nevrând, imagine „externa” Universitatii careia bietul prozator „înca” îi apartine) si da interviuri, frecvent, în locuri de maxima popularitate mediatica. Stiu si ce vor urla „scientometrii”: „Pai, daca literatura nu aduce puncte, sa o lase naibii deoparte si sa puna mâna sa scrie lucruri serioase, cuantificabile!” Asta, daca-mi permiteti, ar fi ca si cum i-ai spune unui chirurg stralucit sa înceteze sa mai scrie despre operatiile sale (exceptionale) si sa teoretizeze chirurgia ca domeniu, întrucât asta „se cere”. Pai, Florin Irimia, aidoma unei jumatati cel putin din Facultatile de Litere din tara si din lume, preda literatura. Cine poate explica mai bine unui viitor literat mecanismele literaturii, daca nu un cunoscator din interior al ei? „Cazul” prezentei prozatorului Florin Irimia pe lista de „activitate stiintifica zero” a Universitatii din Iasi îmi demonstreaza clar nebunia în care s-a ajuns cu „scientometria”. Acest monstru e pe cale sa anuleze diversitatea si bogatia experientei intelectuale, care ar trebui sa stea la temelia vietii universitare. Este noul „nazism” academic si nu gresesc deloc emitând o asemenea comparatie. Va imaginati cum ar arata lumea de azi, daca „proiectul” unui cretin ca Hitler ar fi triumfat, lasând pe mapamond doar asa-zisa „rasa ariana”? Ar fi plina de degenerati, cu tare psihice, fizice si intelectuale, iesite tocmai din lipsa varietatii genetice. Asa vor arata universitatile viitorului, daca Patul „scientometric” al lui Procust va continua sa guverneze. Academiile vor fi pline de impostori cu tolba plina de punctaje. Punctaje de carton, bineînteles. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
