Saptamâna trecuta, la o dezbatere despre oportunitatile economice oferite de diversele orase ale României, mai multi investitori de calibru au anuntat deja ca pregatesc investitii consistente în judetul Iasi, dar acestea sunt conditionat în mod direct de realizarea celor doua autostrazi: A7, Autostrada Moldovei, si A8, Autostrada Unirii. În lipsa acestor cai rutiere de mare viteza, business-uri de productie sau de distributie nu vad fezabila sosirea mai devreme la Iasi. Nu este pentru noi o mare surpriza, este însa o dovada în plus privind importanta cruciala a monitorizarii implementarii celor doua proiecte de autostrada care sa lege Moldova de sudul tarii si de Transilvania, iar mai apoi, catre întreaga Europa. Vedem, în acelasi timp, pe lânga vestile bune, si câte oportunitati au pierdut Iasul si Moldova în toti acesti ani. Pentru ca azi stim ca A7 va fi gata pâna la mijlocul anului 2026 de la Ploiesti la Pascani, stim ca tronsonul montan al A8 va fi scos la licitatie pentru proiectare si executie pâna la finalul acestui an, 2023. Niciodata în istoria noastra recenta nu am mai discutat cu calendar clar de executie pe masa si niciodata nu am avut asigurata finantarea europeana, prin PNRR si prin Programul Operational Transport, la o asemenea intensitate. Cât despre oportunitatile pierdute, ele sunt evidente: investitii uriase care nu s-au realizat deoarece marfurile nu se pot transporta în timp util dinspre Iasi si celelalte judete ale Moldovei spre tarile Vest-Europene. În loc sa produca bani din turism, muntii Carpati au stat între noi si Vestul României si al Europei ca o cauza a subdezvoltarii. Evident, nu e vina unor forme de relief, ci a unor oameni care în trecut, aflati în functie de decizie, au defavorizat în mod fatis, regiunea Moldovei. Faptul ca astazi alti români au ajuns sa ne invidieze pe noi, moldovenii, ca au pornit santierele uriase ale autostrazilor, în vreme ce la ei înca nu prind contur niste drumuri expres macar sau nu se reabiliteaza drumurile deja existente, nu ne face în nici un fel sa ne simtim în vreun fel mândri sau bine. Pentru ca asta arata, în continuare, ca avem regiuni întregi care sunt izolate de prosperitate. Autostrazile acestea se fac pentru Moldova si pentru România, nu împotriva altor regiuni sau în defavoarea acestora. Noi, care stim prea bine ce înseamna sa fim vaduviti de ceea ce ni se cuvine, le întelegem cel mai bine durerea celor care astazi arata cu degetul spre Bucurestiul decizional deoarece nu face suficient pentru dezvoltarea lor. Am tot spus-o în acesti ani, dar prin repetitie nu devine mai putin adevarat: nu vom fi cu adevarati o Românie unita si echitabila pâna când nu vom asigura tuturor comunitatilor conditiile de trai ale lumii de astazi. Si nu vorbesc doar despre autostrazi si drumuri bune în general, ci despre apa curenta, canalizare, racordare la gaz metan, scoli si gradinite, clinici medicale în fiecare sat din fiecare comuna. În sfârsit, prin programe precum Planul National de Investitii „Anghel Saligny”, prin PNRR, prin fondurile europene obisnuite, prin toate celelalte programe care prevad consolidarea cladirilor sau reabilitarea termica a locuintelor (iar lista este, din fericire, foarte lunga) începem sa facem ceea ce trebuie. Spun începem pentru ca, de aceasta data din pacate, înca vom mai avea nevoie de câtiva ani pentru a implementa si receptiona toate aceste proiecte care, în final, vor însemna, cu adevarat, ca avem o Românie dezvoltata, ca sunt întrunite conditiile de bunastare în toate localitatile tarii pentru fiecare cetatean român. Liviu BRATESCU Senator PNL Iasi
