Un mic model functional al unui ventricul uman ar putea deschide noi drumuri în dezvoltarea de medicamente si terapii noi, precum si pentru studierea dezvoltarii afectiunilor cardiovasculare, oferind cercetatorilor o alternativa etica si mai precisa la abordarile existente. Cercetatorii de la Universitatea din Toronto si de la Universitatea din Montreal, Canada, au realizat prin inginerie inversa un vas cu o lungime de un milimetru (0,04 inch) care nu numai ca bate ca în realitate, dar pompeaza lichidul la fel ca si camera de iesire musculara a inimii unui embrion uman. ”Cu modelul nostru, putem masura volumul de ejectie - cât de mult lichid este împins afara de fiecare data când ventriculul se contracta - precum si presiunea acestui lichid”, spune inginerul biomedical de la Universitatea din Toronto, Sargol Okhovatian. ”Ambele au fost aproape imposibil de obtinut cu modelele anterioare”, a adaugat el. În mod obisnuit, exista doar câteva optiuni pentru a studia modul în care o inima bolnava sau sanatoasa canalizeaza sângele. Organele care nu mai sunt pe deplin functionale, cum ar fi cele îndepartate în cadrul unei autopsii, ofera autenticitate fara activitate. Culturile de tesuturi ar putea oferi o fereastra catre functionalitatea biochimica, dar nu capteaza pe deplin hidraulica unei mase tridimensionale care pulseaza. Un model animal permite cercetatorilor sa testeze modul în care o inima vie functioneaza ca o pompa sub influenta unor tratamente nou dezvoltate, dar nu este întotdeauna cea mai etica optiune. Alaturându-se unui val de modele 3D de parti ale corpului care se dezvolta si se comporta exact asa cum a intentionat natura (fara a se desfasura în organe complet functionale), acest nou organ asemanator inimii, a fost cultivat în laborator folosind un amestec de materiale sintetice si biologice. ”Pâna în prezent, au existat doar câteva încercari de a crea un model cu adevarat 3D al unui ventricul, spre deosebire de foile plate de tesut cardiac”, spune autorul principal, Milica Radisic, chimist la Universitatea din Toronto. ”Practic, toate acestea au fost realizate cu un singur strat de celule. Dar o inima reala are mai multe straturi, iar celulele din fiecare strat sunt orientate în unghiuri diferite. Atunci când inima bate, aceste straturi nu numai ca se contracta, dar se si rasucesc, un pic ca si cum ai rasuci un prosop pentru a stoarce apa din el. Acest lucru permite inimii sa pompeze mai mult sânge decât ar face-o în mod normal”, a mai spus chimistul Radisic.
