Marcela Toader, 28 ani, Iasi: ”Bunica mea are 78 de ani si a fost diagnosticata cu dementa senila. Ea sta cu mine si, pâna nu demult, a avut grija de cei doi copii ai mei. Acum, de fapt de mai multe luni, comportamentul ei s-a tot modificat. A început sa devina tot mai agitata, uneori are stari de depresie, se plânge ca nu poate sa înghita mâncarea, iar într-o zi m-a întrebat când ma hotarasc sa fac un copil, pentru ca nu am. Parca si fizic arata altfel: pare mai rigida în miscari si îsi pierde usor echilibrul. Nu stiu care sunt cauzele care au dus la aceasta situatie dar, va spun drept, îmi este frica sa mai las copiii singuri cu ea. Eu tin mult la bunica mea dar, sincer, nu stiu cum sa gestionez toata aceasta situatie. Mi-as dori sa poata sa faca un tratament într-o clinica de specialitate, pentru ca îmi este tot mai greu sa ma descurc cu ea dar, pe de alta parte, nu as vrea sa se simta abandonata”. Dr. Mihaela Ivan, medic specialist pneumolog si medicina de familie cu atestat în îngrijiri paliative, Sef de sectie Spitalul „Sf. Sava” Iasi: ”Pe masura ce înaintam în vârsta, organismul nostru sufera un declin biologic, atât din punct de vedere somatic cât si din punct de vedere psihic. Din punct de vedere psihic, se constata o alterare progresiva a functiilor cognitive cu scaderea performantelor atentiei si memoriei si o diminuare a eficientei proceselor intelectuale. Îmbatrânirea normala ne face mai putin flexibili din punct de vedere mental, cu un impact asupra functionalitatii de zi cu zi; însa atunci când declinul este atât de sever încât afecteaza activitatile cotidiene, relatiile sociale si familiale, este posibil sa fie un semn de dementa. Dementa implica deteriorarea celulelor nervoase din creier. Aceasta deteriorare interfera cu capacitatea celulelor de la nivelul creierului de a comunica între ele. Creierul are mai multe regiuni distincte, fiecare dintre ele fiind responsabila pentru diferite functii (de ex. memorie, judecata, comportament). Moartea celulelor creierului poate duce la deficite cognitive care caracterizeaza dementa. Dementa reprezinta diminuarea progresiva a functiilor mentale cum ar fi: gândirea, judecata, comportamentul, limbajul, învatarea, memoria. Dementa apare de obicei dupa vârsta de 60 ani, dar poate aparea si mai devreme. Schimbarile aparute sunt interpretate de famiie ca si normale în contextul vârstei si, de aceea, prezentarea pacientului într-un serviciu specializat se face tardiv. Simptomele dementei sunt: dezorientare temporal-spatial; agitatie psiho-motorie; pierderea memoriei; alterarea limbajului si greutate în efectuarea activitatilor zilnice obisnuite; modificari ale personalitatii. Îngrijirea paliativa este indicata în dementa, fiind o boala „care nu mai raspunde la tratamentul curativ” sau boala „care pune viata în pericol”, deoarece dementa în sine nu poate fi vindecata. Aceasta îngrijire are ca scop îmbunatatirea calitatii vietii. Cu cât dementa devine mai severa, trebuie sa se ia în considerare calitatea vietii în mod specific ca mentinerea functionalitatii individuale si maximizarea confortului persoanei afectate. Îngrijirile paliative sunt potrivite pentru pacientii cu dementa, odata ce pacientul, familia si/sau medicul decid ca doresc sa se concentreze asupra confortului si calitatii vietii pacientului. Pentru a se califica pentru îngrijirea paliativa, pacientul nu se poate îmbraca singur, nu poate merge fara asistenta, nu se poate spala în mod corespunzator fara asistenta, are incontinenta de urina si scaun, nu poate sa vorbeasca sau sa detina o comunicare semnificativa, refuza sa manânce, are complicatii medicale (spitalizari frecvente, infectii recurente, pneumonie de aspiratie, leziuni la nivelul pielii). Problema îngrijirii unui pacient cu dementa ar trebui sa fie privita din perspectiva pacientului si sa se încerce aplicarea conceptului de îngrijire centrata pe persoana. Bunica dvs poate fi internata într-un serviciu specializat, cum este sectia noastra de îngrijiri paliative, unde va avea multe beneficii precum: cresterea calitatii vietii, prin supraveghere medicala si prevenirea complicatiilor; recuperarea, pe cât posibil, a deficitului neurologic; consulturi psihiatrice cu îmbunatatirea, pe cât posibil, a statusului mental, cât si a autonomiei; consiliere psihologica; terapie ocupationala; ajutorul în desfasurarea activitatilor zilnice (toaleta, igiena personala, alimentatie, hidratare ); consilierea apartinatorilor în ceea ce priveste reintegrarea pacientului în societate si mediul familial”. www.spitalulsfantulsava.ro
