Obiectivul cercetarii a fost de a descrie incidenta (rata) sinuciderilor în tara noastra tinând cont de doua dimesiuni: spatialitatea si temporalitatea. Noi nu ne-am propus sa cercetam cauzele care determina sinuciderea – întreprindere stiintifica extrem de complexa si care necesita echipe multidisciplinare si abordari interdisciplinare. Totusi, aceasta lucrare vine sa completeze un gol în cunoasterea acestui fenomen, aducând în atentie coordonatele geostatistice ale suicidului în România (2011-2020). Articolul din aceasta saptamâna reprezinta, în sinteza, continuarea (partea) empirica a introducerii în problematica sinuciderii, scrisa înainte de vacanta de 1 mai si publicata în Ziarul de Iasi. În primele luni ale anului 2023, beneficiind de supervizarea si aportul profesorului Octavian Groza de la Facultatea de Geografie si Geologie a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi, împreuna cu colegul Vicentiu-Robert Gabor de la Directia Judeteana de Statistica Iasi, am realizat o analiza a suicidului în România, pe baza datelor furnizate de Institutul National de Statistica, aferente perioadei 2011-2020. Tragediile produse de sinuciderile unor apropiati de-a lungul timpului m-au impresionat în asa masura încât aceasta problema m-a determinat sa citesc lucrarea sociologului Emile Durkheim – Despre sinucidere, dar si alte abordari pe aceasta tema (psihologice, psihiatrice, statistice). Chiar daca sunt sociolog, nu îmbratisez întru totul teza durkheimiana potrivit careia sinuciderea este rezultatul manifestarii unei „tendinte colective”, având cauze sociale, nicidecum individuale. Lucrarea sociologului francez, bazata pe analiza datelor statistice în timp si spatiu, ramâne o referinta valabila când discutam despre fenomenul sinuciderilor. Cu toate acestea, cercetarea cauzelor care determina un om sa apeleze la gestul fatal (renuntarea la propria viata) nu poate exclude abordarile psihiatrice si psihologice asupra acestui fenomen. Sinuciderea tinerei jurnaliste Iulia Marin, care suferea de mai multi ani de o afectiune psihiatrica, m-a determinat sa scriu acest articol de popularizare a cercetarii efectuate. Speram ca lucrarea noastra, care consta într-o analiza geostatistica a fenomenului sinuciderilor în România, sa trezeasca interesul autoritatilor din domeniul sanatatii publice si nu numai pentru a intensifica si concentra masurile de prevenire a suicidului. Obiectivul cercetarii a fost de a descrie incidenta (rata) sinuciderilor în tara noastra tinând cont de doua dimesiuni: spatialitatea si temporalitatea. Noi nu ne-am propus sa cercetam cauzele care determina sinuciderea – întreprindere stiintifica extrem de complexa si care necesita echipe multidisciplinare si abordari interdisciplinare. Totusi, aceasta lucrare vine sa completeze un gol în cunoasterea acestui fenomen, aducând în atentie coordonatele geostatistice ale suicidului în România (2011-2020). Ideea de la care am plecat este ca, între starea de sanatate a unei populatii si tendintele ei suicidare, exista o legatura de asociere, cu variatii de la o regiune, la alta. Aceasta legatura conjecturala poate fi testata prin corelarea ratelor de mortalitate cu ratele de sinucidere si teritorializarea acestora. Pe baza statisticilor oficiale se poate evidentia o corelatie pozitiva între indicatorii starii de sanatate a populatiei si ratele de sinucidere. Exceptiile pot fi explicate prin alti factori sociali, economici sau culturali: ocuparea, somajul, saracia, consumul de alcool si/sau de droguri, violenta domestica, secularizarea etc. În general, se apreciaza faptul ca schimbarile sociale bruste sau perioadele de criza vulnerabilizeaza oamenii, iar unii dintre acestia sunt mai predispusi la comportamente suicidale (auto-distructive) într-o masura mai mare ca altii. Analiza datelor furnizate de INS pentru intervalul 2011-2020 arata o tendinta descendenta a incidentei fenomenului sinuciderilor în România. Rata sinuciderilor s-a diminuat de la 12,61 sinucideri la 100.000 de locuitori în anul 2011, la o valoare de 9,02 în anul 2020. Rata medie calculata pentru intervalul analizat s-a situat la 10,75 sinucideri la 100.000 de locuitori. În valori absolute, acest lucru se traduce printr-un numar de 2.538 de sinucideri în 2011 si de 1.739 de cazuri în 2020. Pe ansamblu, pentru cei 10 ani studiati s-a înregistrat un numar total de 21.252 de sinucideri, valoare echivalenta populatiei municipiului Moinesti. Totalul din analiza spatiala realizata la nivel comunal în acest studiu difera de totalul real, deoarece comunele cu sub 3 sinucideri nu au fost analizate cu efectivul lor înregistrat oficial. Chiar daca rata nationala a suicidului plaseaza România într-o pozitie rezonabila în ierarhia globala, pierderile (si efectele acestora) nu sunt deloc neînsemnate. La pierderile datorate sinuciderilor se adauga cele cauzate de accidentele rutiere, accidentele de munca etc., toate acestea contribuind la scaderea populatiei, evident într-o masura mai mica fata de actiunea la nivel macro a unor factori sociodemografici si economici (migratia externa, scaderea fertilitatii). Printre regiunile de dezvoltare, cea mai ridicata rata medie a sinuciderilor a fost înregistrata de regiunea Centru, cu o medie de 15,40 sinucideri la 100.000 de locuitori. Locul sau fruntas este cauzat de o puternica dimensiune culturala, fapt evidentiat mai clar la analiza situatiei pe judete si înca si mai clar la cea la scara comunala. Regiunea Nord-Est, cu o valoare medie de 12,58 sinucideri la 100.000 de locuitori, o taloneaza îndeaproape, iar o analiza a factorilor responsabili ar scoate probabil în relief rolul pozitiei orientale, periferice, combinat cu acela al unui mediu economic auster. Cele mai mici valori apartin regiunilor Bucuresti-Ilfov si Vest, cu rate medii de 4,69 si respectiv de 9,26 sinucideri la 100.000 de locuitori. În ceea ce priveste clasamentul incidentei sinuciderilor pe judete, cele mai mari rate medii au fost înregistrate de Harghita (26,72), Covasna (23,99), Mures (18,21), bloc spatial compact carora li se adauga judetul Satu Mare (17,09). Asocierea celor patru judete în fruntea esalonului superior al ierarhiei este explicata prin distributia geografica a populatiei de etnie maghiara. Judetele cu cele mai mici rate medii pentru intervalul de analiza s-au clasat, în ordine, astfel: Bucuresti (4,28), Ilfov (6,46), Timis (7,4), Dâmbovita (8,04) si Vâlcea (8,23). Dinamica judeteana generala evidentiaza tendinta de descrestere, doar judetul Harghita pastrând o oarecare stabilitate a valorilor ratei la capetele intervalului celor zece ani. Rezultatele obtinute arata ca fenomenul suicidal poate avea tendinte de înradacinare teritoriala si ca perenizarea acestui comportament printre componentii unei populatii poate conduce la individualizarea unor arii relativ omogene si relativ stabile în timp. Daca la nivele de agregare ale informatiilor statistice care corespund diviziunilor administrative de rang superior (judete si regiuni) fenomenul poate aparea ca având un caracter aleatoriu, analiza la scara mai fina ajunge sa identifice areale unde fenomenul poate capata dimensiuni structurale, chiar si în cazul seriilor relativ scurte de timp. Cercetarea realizata va fi aprofundata cu o serie de analize statistice multivariate si cartografice privind determinantii sociodemografici si economici ai fenomenului sinuciderilor în România. Nota: pentru citarea studiului in extenso, vezi Gabor, V.-R., Groza, O., Iftimoaei, C., „Geostatistical Coordinates of Suicidal Phenomenon in Romania between 2011-2020”, Romanian Statistical Review – Web of Science Clarivate Analytics Core Collection No.1/ 2023. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
