A face comparatie pe domeniul sportiv între cele doua mari metropole culturale este aproape un non-sens, iar sansele de a reduce ecartul sunt utopice, întrucât Clujul n-are de gând sa se opreasca. Dulcele Târg si Heidelbergul de Transilvania, doua borne care fac cinste, cel putin pe acest palier, spiritualitatii românesti. Doua orase mari, frumoase, de aproximativ acelasi calibru. Chiar si statisticile demografice oscileaza, când Iasul, când Clujul trecând în fata. Fiecare dintre aceste doua orase are specificitati aparte, unele ardelenesti, altele moldovenesti si toti cei care le viziteaza le admira, mult peste masura medie cu care este admirata România în genere. Pe partea sportiva, echilibrul s-a stricat ca limpezimea luciului de balta perturbat de o lovitura de bâta. Ne uitam cu jind la Cluj, unii mai suferim si nici realitatea ca orasul lui Blaga surclaseaza însasi capitala MITICA, nu ne poate consola. În primul rând trebuie sa spunem ca si prin anii '80-'90, când la Iasi se facea performanta sportiva mai mult sau mai putin stralucitoare la mai toate disciplinele importante, Clujul era peste. Oricât am vorbi de Politehnica regretatului Costel Moscalu, nu o putem compara cu Universitatea lui Ghita Muresan, Marcel Tenter, Bruno Rosnafschi. Echipa de fotbal „U” n-a avut niciun titlu national, dar a câstigat o Cupa si a jucat vreo doua finale, mai mult decât acele locuri VI si patru semifinale ale Politehnicii. Exceptia a fost Penicilina, care si-a dat si ea obstescul sfârsit, asasinata de sponsorul care i-a dat viata si a întretinut-o un car de vreme: Antibiotice. Sub privirile indiferente ale autoritatilor. În noua era, post 1990, am ramas nu numai în urma Clujului, ci si a megiesilor din Bacau, iar în materie de „regele fotbalul” ne umilea si Vasluiului. Revenind la actualitate: Clujul are un primar din 2004, cu un mandat întrerupt vreme de patru ani cât Emil Boc a fost premier. Un premier mediocru, mai mult un executant al ordinelor de la „împaratie”. Ca edil, Emil Boc este considerat unul dintre cei mai buni primari ai României post-decembriste, iar în materie de sport, hotarât cel mai bun. Calitate care vine din pasiune, fiindca nu gasesti prea multi edili în Românica sa vina sa bata toba pentru România la competitiile internationale. Ce-i drept, Mihai Chirica, primar de Roznovanu din 2012 (cu primii patru ani în interimat), nu prea are la ce competitii sa vina. Cu ceva ani în urma, când aveam echipe de Liga Nationala la baschet, presedintele Federatiei, Carmen Tocala se ruga de noi sa punem parchet la sala, pentru a organiza turnee nationale. La rugby, nationala a jucat câteva meciuri pâna când fostul edil s-a suparat ca rugbistii îi strica gazonasul pentru fotbal. Sa trecem la niste cifre plictisitoare. Consiliul napocan aloca 9 milioane de lei sportului, consiliul iesean numai opt. Nu-i mare diferenta. La Cluj, peste 50 de grupari sportive primesc finantare publica, din care FC Universitatea 3,1 milioane, CS „U”, 2,415, iar „U” Banca Transilvania, cam 1,4 milioane de lei. Chiar si CFR Cluj, club de fotbal privat pâna în maduva oaselor, ia 81,5 mii lei. La Iasi, cele opt milioane înseamna 6,75 pentru fotbal si 1,5 pentru restul, din care 500.000 pentru rugby, 300.000 pentru baschet si 450.000 pentru fotbal feminin, febletea primareasca. Banii pentru fotbal se scurgeau cu târâita, înca înainte de a veni „bucuria” de la Selymes. La Cluj, mai toate sporturile au parteneriate cu privatul, la noi toate stau cu mâna întinsa. Clujul are o mândrete de stadion de 30.200 de locuri (Cluj Arena), plus stadionul din Gruia (22.100) si Sala UBT (10000 locuri). La noi, bietul stadion de 12.500 de locuri si biata sala unde a învatat saracul Costel meserie de-abia se tin, iar promisiuni cu doamne, domnite si inimioare fac valuri în anii bisecti. Cât despre competitii, situatia este cunoscuta. Clujul a organizat competitii europene de gimnastica, baschet, volei, atletism, tenis de masa, plus doua turnee atractive WTA, partide de Fed Cup si Cupa Davis. Iasul se mândreste cu un turneut ATP cu sponsorizare, pompos numit „cel mai tare din Balcani” (faceti comparatie chiar si cu cel de la Sibiu si veti vedea diferenta). Se vorbeste de un turneu WTA 125, la care, neîndoios, ieseanca Andreea Prisacariu va fi printre capii de serie. Ce ne mai ramâne? Sa batem din palme si sa admiram Clujul, capitala sportului românesc? Sa alegem o conducere locala, iubitoare de sport, care sa alerge dupa metropola ardeleana? Asta ar fi minunat, dar Clujul nu sta pe loc!
