Mama, Gabriela-Constanta Ocneanu, Stefanescu, cum îi mai placea sa-si spuna, amintind de numele de fata al bunicii pe care o iubise enorm, s-a stins mai repede decât credeam noi. Din dorinta, probabil, de a se apropia de cel cu care a împartit peste 50 de ani, cu bune si mai putin bune, fericiri si tristeti, tatal nostru, Traian. GABRIELA OCNEANU era un om care ajuta si daca nu-i cereai, generoasa, sugubeata, cu o voce frumoasa, pe care si-o pastrase pâna la sfârsit. Eram mândre ca era mama noastra caci nu era oricine: era doamna profesoara de istoria muzicii, cu atâtea generatii de studenti scolite, ca le pierduse si ea numarul. Dumnezeu s-o odihneasca! Pe toti cei care vor s-o petreaca pentru o ultima data, îi asteptam alaturi de rude luni, 8 noiembrie, de ziua ei si mare sarbatoare, Sf. Mihail si Gavril, la cimitirul Eternitate, la ora 14,00.
