Articolul din aceasta saptamâna reprezinta o contributie la diseminarea/ popularizarea datelor referitoare la geografia omuciderilor din România rurala. Rezultatele cercetarilor stiintifice nu trebuie sa ramâna doar în volumele colective realizate cu prilejul unor conferinte sau în paginile jurnalelor academice oricât de prestigioasa ar fi indexarea acestora si/sau factorul de impact. În perioada 24-25 mai a.c., la Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuzaˮ s-a desfasurat a IX-a editie a Conferintei Internationale pentru cadrele didactice Provocari si strategii în ordinea si siguranta publica, prilej cu care colegul drd. Robert-Vicentiu Gabor de la Directia Judeteana de Statistica Iasi a prezentat poate cea mai interesanta lucrare – „Geografia omuciderilor în spatiul rural românescˮ. În realizarea acestei lucrari tânarul cercetator iesean a beneficiat de îndrumarea profesorului Octavian Groza de la Facultatea de Geografie si Geologie a Universitatii „Al. I Cuzaˮ din Iasi, cu care am avut placerea sa colaborez pe linie academica si la realizarea altor lucrari stiintifice, cum a fost cea despre fenomenul sinuciderilor, despre care am scris recent în paginile Ziarului de Iasi. Articolul din aceasta saptamâna reprezinta o contributie la diseminarea/ popularizarea datelor referitoare la geografia omuciderilor din România rurala. Rezultatele cercetarilor stiintifice nu trebuie sa ramâna doar în volumele colective realizate cu prilejul unor conferinte sau în paginile jurnalelor academice oricât de prestigioasa ar fi indexarea acestora si/sau factorul de impact. Chiar daca stiinta este facuta de o elita care reuneste cercetatori, experti, specialisti, profesori universitari, oameni cu abilitati, competente si cunostinte supramedii în domeniile cunoasterii, rezultatele acesteia trebuie sa ajunga la publicul larg, sa fie utilizate în beneficiul oamenilor. Abordarea geografica a omuciderilor (crime/ omoruri/ asasinate) este importanta nu numai pentru decidentii în materie de politici publice pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, ci si pentru omul simplu în ideea de a evita acele spatii (localitati, zone, regiuni) unde incidenta (riscul) fenomenului este mai mare. Fenomenul omuciderilor tine indiscutabil de sfera patologiei sociale sau de ceea ce sociologii numesc anomie, care înseamna încalcarea/ violarea/ distrugerea normelor, valorilor si legilor dintr-o societate, producând dezordine, suferinta, teama, afectând vietile indivizilor si ale comunitatile. Pornind de la constatarea ca, în perioada 2011-2020, peste 62,5- dintre omucideri au fost înregistrate în acest mediu de rezidenta, demersul celor doi cercetatori ieseni (R.-V. Gabor si O. Groza) a fost centrat pe reliefarea dimensiunilor geografice ale omuciderilor în ruralul românesc. Datele utilizate în acest articol sunt furnizate de Institutul National de Statistica si fac parte dintr-o baza mai larga, respectiv aceea a mortalitatii generale în functie de cauzele de deces. Acest set de date nu include si victimele care au avut domiciliul în strainatate. Datele furnizate recent de Eurostat arata o scadere a incidentei omuciderilor în România cu aproape 34-, între 2011 si 2020. Chiar daca valorile ratei omuciderilor au avut o evolutie descendenta accentuata, România (cu 1,47 în 2020) îsi pastreaza locul nefavorabil în ierarhia statelor europene, alaturi de Letonia (3,5), Estonia (3,19), Lituania (2,47), Cipru (1,43), Finlanda (1,31) si Serbia (1,31). Descresterea valorilor ratei generale este datorata diminuarii mai rapide a valorilor ratei omuciderilor din mediul rural (de la 2,54, la 1,74, respectiv o scadere cu 0,8 între 2011 si 2020), rata corespondenta din mediul urban scazând cu doar 0,38 la 100.000 de locuitori (figura 2). În perioada 2011-2020, au fost înregistrate 3.313 de cazuri de omucideri. Din acestea, numai 3.101 (93,6-) au fost identificate la scara comunala abordata de cercetatorii ieseni. Din totalul de 3.101 de cazuri, un numar de 1.941 de omucideri (62,6-) apartin celor 2.862 de unitati administrative teritoriale (UAT) rurale, care cumuleaza 47,8- din populatie si 87,2- din suprafata României. Chiar daca valorile scad (o cercetare sociologica anterioara pentru intervalul 2001-2006 arata o pondere a ruralului de 65- din totalul omuciderilor), acest mediu continua sa concentreze în continuare aproape doua treimi din omoruri. Analiza cartografica a criminalitatii la nivel comunal arata ca exista diferentieri semnificative între judete care fac parte din aceeasi clasa a ratei omuciderilor. De exemplu, judetele Dolj si Iasi se afla în aceeasi clasa de valori ale ratei omuciderilor din mediul rural (figura 3B), dar interiorul acestor judete arata complet diferit: în Dolj, din cele 104 de UAT-uri rurale, doar 29 (respectiv 27,9-) înregistreaza omucideri, în vreme ce în Iasi, din cele 93 de UAT-uri rurale, un numar de 54 (respectiv 58,1-) sunt afectate de acest fenomen. Pentru perioada analizata, din cele 2.862 de UAT-uri rurale, în 1.568 (54,8-) nu au fost înregistrate omucideri (figura 4). Din cele 1.294 în care s-au înregistrat omoruri, 82 au avut rate medii de peste 10 la 100.000 de locuitori. Din aceste 82 de UAT-uri, un numar de 52 au sub 2.000 de locuitori (15 chiar sub 1.000 de locuitori). În rândul acestor 52 de comune, desi cumuleaza fiecare cel mult 4 omoruri pe întreaga perioada, jocul statisticii face sa fie înregistrate cele mai mari rate ale omuciderilor. Luate în sine, cu foarte mici exceptii, precum în sud-estul Moldovei sau în nordul Dobrogei, distributia lor geografica (cele mai închise culori de pe figura 4) are un caracter mai degraba aleatoriu. Însa, privite în ansamblul teritorial din care fac parte, ele se asociaza spatial cu alte comune caracterizate de valori medii si mari, ceea ce face tentanta ipoteza înradacinarii teritoriale a fenomenului în Moldova central-estica, în Oltenia, în nord-vestul Munteniei, în nordul Dobrogei, în centrul si în nord-vestul Transilvaniei. Potrivit lui R.-V. Gabor & O. Groza, dinamica descendenta a omuciderilor nu presupune în mod necesar, dar poate conduce si la scaderea numarului unitatilor teritoriale afectate de fenomen. Analiza statistica simpla, însotita de aceea cartografica, tinde sa confirme ipoteza. Astfel, daca în perioada 2011-2015 erau înregistrate omoruri în 886 de unitati teritoriale administrative rurale, în perioada urmatoare numarul lor a scazut la 677. Ajunsi în acest punct, cercetatorii ieseni sesizeaza o problema legata de faptul ca este posbil ca aceste numere sa nu se refere la aceleasi comune. Pentru elucidarea acesteia sunt utilizate analize cartografice sofisticate, care depasesc spatiul alocat unui articol de popularizare a stiintei. Însa, pentru toti cei interesati de geografia omuciderilor în România rurala si pentru fundamentarea unor politici publice de prevenire si combatere a acestui fenomen, recomandam articolul in extenso, publicat si pe platforma ResearchGate. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
