Oamenii de stiinta au identificat patru gene care ar putea influenta vulnerabilitatea la gândurile sau comportamentele suicidare. „Este important de retinut ca aceste gene nu predispun pe nimeni la probleme, însa este la fel de important de înteles, ca ar putea exista riscuri sporite, în special atunci când ele se combina cu evenimente din viata”, a declarat coautorul studiului, Nathan Kimbrel, profesor asociat la departamentul de psihiatrie si stiinte comportamentale al universitatii Duke din Durham, Statele Unite. Pentru a identifica genele responsabile, oamenii de stiinta au efectuat o analiza ampla, la nivelul întregului genom, pe datele prelevate de la peste 630.000 de veterani americani. Dintre participanti, 71,4- aveau origine europeana, 19,1- africana, 8,1- hispanica si 1,3- asiatica. Majoritatea participantilor erau barbati, iar 9- erau femei. Dosarele medicale au relevat, în cadrul grupului, ca s-au înregistrat 121.000 de cazuri de gânduri sau actiuni suicidare. Persoanele care nu aveau un istoric documentat de comportament de auto-vatamare au fost incluse într-un grup de control. Studiul a inclus analize de sânge, si au fost observate legaturi între comportamentul suicidar si urmatoarele patru gene: ESR1, un receptor de estrogen, care a fost identificat anterior drept o gena determinanta atât în cazul tulburarii de stres post-traumatic (PTSD) cât si a depresiei, care reprezinta factori de risc pentru comportamentele suicidare în rândul veteranilor. Estrogenul este, de asemenea, suspectat ca fiind o cauza a diferentelor de gen în privinta ratelor depresiei, iar lipsa ESR1 s-a dovedit ca produce efecte asupra tesutului cerebral la barbati. DRD2, un receptor pentru dopamina. Acesta a fost asociat cu tentative de sinucidere, schizofrenie, tulburari de dispozitie, ADHD, comportamente riscante si tulburari asociate consumului de alcool. DCC, o gena exprimata de-a lungul vietii în tesutul cerebral, a fost asociata anterior cu multiple afectiuni psihiatrice. Studiul a remarcat ca nivelul acesteia este crescut în creierul persoanelor care mor prin sinucidere. TRAF3, a fost asociata cu un comportament antisocial, consum de substante si ADHD. Litiul - un tratament standard de aur pentru tulburarea bipolara care s-a dovedit a reduce riscul de sinucidere - moduleaza expresia TRAF3 si a mai multor alte gene inflamatorii. În plus fata de aceste gene, cercetatorii au identificat alte noua gene suplimentare de risc legate de mostenirea genetica a pacientului. „În timp ce genele reprezinta un risc mic în raport cu alti factori, este necesar sa întelegem mai bine caile biologice care stau la baza riscului unei persoane de a se angaja într-un comportament suicidar”, a declarat Kimbrel, citat într-un comunicat emis de universitate. Sinuciderea este cauza a peste 700.000 de decese anual si reprezinta a patra cauza de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 si 29 de ani, a mentionat profesorul. „Cu cât stim mai multe, cu atât putem preveni mai eficient aceste morti tragice”, a adaugat coautorul studiului. Concluziile oamenilor de stiinta subliniaza necesitatea unor cercetari suplimentare pentru a se afla daca aceste constatari pot conduce la tratamente tintite. Rezultatele studiului au fost publicate online, saptamâna trecuta, în jurnalul stiintific JAMA Psychiatry.
