Când inegalitatea de sanse si cea de facto ating o anumita cota, undeva sistemul crapa si apoi explodeaza. Momentul nu-i departe, iar partidele de la noi, inclusiv USR, par total inconstiente de pericol. Primesti o mostenire neasteptata (îti moare un unchi bogat despre care nici nu stiai ca exista si afli ca esti singurul urmas direct) si devii peste noapte extrem de bogat. Dupa un timp, cel mai probabil vei capata convingerea ca noul tau statut economic nu e rodul unui noroc chior, ci ca e chiar meritul tau (tendinta probata prin mai multe experimente stiintifice). La o scara mai redusa vedem acest lucru peste tot în jurul nostru, iar tendinta asta e încurajata si de o proasta interpretare, intentionata sau nu, a conceptului de meritocratie. Ca sa fiu mai clar: multi dintre cei care clameaza imperativul meritocratiei în societatea româneasca o fac de pe pozitia unor oameni care au beneficiat din start de sanse mai mari în viata decât majoritatea si care cred ca starea lor de acum e pe deplin meritul lor. Si care nu vor de fapt decât mai multa putere. Daca i-ar interesa cu adevarat problema meritului în distributia resurselor si a puterii, ar milita cu prioritate pentru o cât mai mare egalitate de sanse. Dar ei stiu ca o reducere a inegalitatii de sanse i-ar pune în competitie reala cu mult mai multi semeni decât se întâmpla în prezent, iar acest lucru le-ar reduce automat sansele de succes. În fapt, la noi (dar nu numai), discursul despre meritocratie e ipocrizie si, mai mult chiar, o imensa frauda intelectuala. Iata si realitatea despre care cei cu meritocratia în gura tac mâlc. Dintre cele 26 de state membre UE, România are cel mai mare procent de tineri (15-29 de ani) expusi la riscul de saracie severa si excluziune sociala: 24-. România e urmata de Bulgaria cu 21- si de Grecia cu 16-. Mai mult chiar, conform Eurostat, în perioada 2019/2020, România a înregistrat si cea mai mare crestere din UE la acest indicator, cu peste 3-. În 2020, conform datelor INS, rata saraciei relative în România a fost de 23,4-, numarul de persoane afectate fiind de 4,5 milioane. Între timp a mai crescut. Iar diferentele regionale sunt imense. Cele mai mari rate ale saraciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (35,6-), Sud-Vest Oltenia (32,7-) si Sud-Est (32,6-), iar cea mai mica în Bucuresti-Ilfov (2,4-). În România, unu din patru copii din mediul rural renunta la scoala înainte de a ajunge în clasa a VIII-a. Cauzele principale: saracia si rezultatele scolare slabe. În cifre absolute: anual, peste 45.000 de copiii României abandoneaza scoala, iar 44,3- dintre copiii din mediul rural se afla în pragul saraciei si al excluziunii sociale. În plus, raportul dintre rata de abandon în urban si rata de abandon în rural este 5,5, cel mai mare între tarile UE (unde media este 1,2). Sa mai luam un indicator, asa numitul coeficient Gini care masoara distributia veniturilor populatiei unei comunitati si care indica gradul de inegalitate sociala. În anii ’90 coeficientul Gini pentru România era egal cu cel al Suediei - 22,7. În prezent (2020-2021, conform Eurostat) România are una dintre cele mai ridicate valori din UE - 33,8. În plus, suntem pe primul loc în UE la disparitatea între veniturile celor 20 - din top versus ceilalti 80-. Sunt doar câteva date care arata cât de strâmba e tara când vine vorba de distributia veniturilor si egalitatea de sanse, iar românii simt si stiu asta foarte bine. Doar politicienii, cu precadere cei care chipurile lupta pentru o societate condusa pe principii de merit, se fac ca nu vad. Fiind politicieni, la putere sau în opozitie, nu conteaza, ei sunt deja în asa-zisa clasa privilegiata. Prin urmare, interesul lor de a schimba din radacini starea de lucruri care a dus la aceasta imensa inegalitate de sanse e zero. Al lor si al celorlati din societate privilegiati de soarta, nu mai mult de 10-15- dintre români, cu ajutorul carora dicteaza agenda publica si, implicit, politicile si deciziile statului român. Dar lucrurile nu vor ramâne asa. Când inegalitatea de sanse si cea de facto ating o anumita cota, undeva sistemul crapa si apoi explodeaza. Momentul nu-i departe, iar partidele de la noi, inclusiv USR, par total inconstiente de pericol. Vorbesc de meritocratie, de o societate a meritului si promoveaza una a privilegiilor de care ei deja beneficiaza.
