Am asteptat, ca întotdeauna, Festivalul International „George Enescu” pentru cele doua mari oferte fundamentale: audierea unor interpreti de top ai lumii, altfel, inaccesibili în România, si intrarea, la fel, directa, în universul muzicii lui Enescu, prilej din pacate aproape imposibil între festivaluri deoarece mai ales orchestrele filarmonicilor de aici ocolesc simfoniile sale. Întinerirea, de altfel, laudabila, a majoritatii ansamblurilor instrumentale de acest tip nu este un argument deplin valabil: luni 30 august, Orchestra Filarmonicii Marii Baltice, alcatuita aproape exclusiv din tineri, a dovedit ca partitura complexa a Simfoniei a II-a, nu este de neînvins pentru un colectiv înfiintat în 2008, care nu s-a apropiat pâna acum de o creatie enesciana. Primul concert a fost gazduit sâmbata 28 august în Sala Mare a Palatului din Bucuresti. Aceeasi sala considerata unanim cu o acustica nesatisfacatoare pentru muzica academica, însa deocamdata (un deocamdata care, din nefericire, se prelungeste...), singura acceptabila ca dimensiune. Împreuna cu ansamblul Filarmonicii „George Enescu” din Bucuresti dirijat de Paavo Järvi, Hilary Hahn a oferit publicului o lucrare, tot rar programata pe scenele noastre - Concertul în re minor opus 47 pentru vioara de Jan Sibelius. Interesul, dedicatia pentru literatura diversa stilistic adunata în timp, de la creatiile lui Johann Sebastian Bach, la muzica de film a zilelor noastre îi ofera frumoasei violoniste posibilitatea de a plamadi fluxul sonor-expresiv din partitura compozitorului finlandez Jan Sibelius cu temperanta lipsita de iluzii romantice, însa marcata de sensibilitate. Orchestra si-a dovedit calitatile când a interpretat A Doua Simfonie în mi minor opus 27 de Serghei Rahmaninov, compusa, la fel ca opus-ul lui Sibelius, în primii ani ai secolului XX (1906-1907) - alta raritate în programele filarmonicilor românesti. Exactitatea, rigoarea si temperanta dirijorului estonian Paavo Järvi s-au potrivit stilului modern obiectiv de interpretare, în acelasi ritm cu fervoarea romantica a compozitorului rus. A doua zi de festival, duminica 29 august, a fost prima în care muzica lui George Enescu a avut o prezenta substantiala. Mai întâi datorita Orchestrei de camera a Republicii Moldova, dirijata de Cristian Florea, care si-a început programul cu Intermezzi opus 12. Un program corect alcatuit, plasându-l pe Enescu în societatea compozitorilor timpului sau: Maurice Ravel (cu Pavana pentru o infanta defuncta) si Edward Elgar (cu Serenada în mi minor opus 20). Urmatorul prilej pe care l-am avut duminica de a asculta o lucrare de Enescu s-a datorat Orchestrei Filarmonicii din Zagreb dirijata de Dawid Runtz - Uvertura de concert opus 2 pe teme populare românesti. Un opus cu evidente resurse muzicale etnice nu putea fi, în principiu, decât în rezonanta cu instrumentistii orchestrei dintr-o zona nu prea îndepartata de spatiul natal al compozitorului, principiu admirabil confirmat. Sigur ca a fost potrivita programarea Dublului Concert în la minor opus 102 pentru vioara, violoncel si orchestra de Johannes Brahms în interpretarea unor laureati ai Concursului International „George Enescu”, editia 2020-2021 - Valentin Serban si Jaemin Han. Echilibrul virtuozitatii tehnice cu impetuozitatea expresiva a tineretii, pe care partitura lui Brahms le pretinde, au constituit baza impresiei frumoase lasata de acesti solisti aflati la început de drum artistic. Concertul Orchestrei Filarmonicii din Zagreb a fost prima ofranda a organizatorilor Festivalului si a interpretilor invitati pentru alt compozitor important comemorat în 2021: Igor Stravinski, de la a carui disparitie s-au împlinit la 6 aprilie cinci decenii. Melodioasa pentru ca s-a nutrit din folclorul rus, care a oferit si libretul (basmul pasarii fantastice), de o vivacitate ritmica debordanta, cu o scriitura orchestrala diversa, stralucitoare, Pasarea de foc ramâne un examen greu pentru orice ansamblu simfonic. Examen trecut cu brio de instrumentistii croati, pe care m-am bucurat ca i-am putut asculta duminica dupa-amiaza. Din nou Enescu si Stravinski seara, în primul concert al Orchestrei Simfonice din Londra. Cred ca dirijorul Simon Rattle l-a dezavantajat pe Enescu deoarece a ales poemul vocal-simfonic Isis, dovada influentei covârsitoare a lui Ravel, iar Rapsodia Româna în la major opus 11 a umbrit, în viziunea compozitorului, opus-urile complexe, pentru care ar fi vrut sa fie apreciat. Sigur, valoarea exceptionala a dirijorului si orchestrei londoneze a conferit calitate maxima interpretarii celor doua lucrari, dar Stravinski a lasat impresia ca a fost favorizat. Dincolo de acest fapt, ramâne multumirea ca muzica autorului rus-elvetian-american Stravinski (Simfonia în trei miscari si Simfonia în do major) a putut fi ascultata pe o scena româneasca la un nivel interpretativ performant. Al doilea concert al orchestrei Filarmonicii Marii Baltice, programat ieri, luni 30 august, a dezvaluit complexitatea muzicii lui George Enescu, prin Simfonia a II-a în la major opus 17. E adevarat, ansamblul estonian, a carui tinerete am subliniat-o, nu a avut pâna acum prea multe ocazii de a intra în universul enescian, dar Paavo Järvi a înteles mult din ideatica autorului, a reusit sa exploreze teritoriul vast, dificil ca o padure amazoniana, a textului Simfoniei a II-a. O muzica tumultuoasa, putin marcata de influenta raveliana, cu subtile trasaturi melodice românesti. Dificultatea oricarei interpretari consta în urmarirea fluxului permanent dramatic al muzicii, chiar daca se interfereaza afluenti lirici, prin taierea drumului în substanta arborescenta a textului muzical, ce nu lasa atentiei si memoriei un traseu melodic limpede, usor memorabil, dar impune realizarea unei imagini panoramice, grandioasa si spectaculoasa. Pentru interpreti si ascultatori a fost o experienta necesara care a avut marele merit sa atraga spre universul enescian, sa puna pe gânduri. În sfârsit, al doilea program, de luni seara, al Orchestrei londoneze dirijata de Simon Rattle, desi a cuprins în partea secunda Simfonia a VI-a în fa major opus 68 „Pastorala” de Beethoven într-o versiune ireprosabila, a oferit prilejul cunoasterii unei lucrari în prima auditie a compozitorului ceh Ondřej Adámek - „Where are you?” („Unde esti, unde te afli?”), meditatie religios-filozofica asupra conditiei umane. Lucrare subliniat moderna pentru orchestra simfonica si mezzosoprana în care elementele melodiei, ale ritmului din folclorul ceh au fost integrate unui limbaj muzical de factura expresionista. O desfasurare epica, spectaculoasa nu numai datorita permanentului contrast, ci, în mod fundamental, datorita constructiei muzicale eteroclite însa permanent ofertante ca idei apartinând unor teritorii spiritual-geografice diverse, evident dar nu exagerat modernizate. Partitura solistei Magdalena Kozena, dificila, solicitanta, deseori marcata de asperitati timbral-sonore în registrele grav si acut, partitura ce mai pretinde redarea sunetelor delicate, a frazelor melodice de un lirism profund, s-a integrat substantei generale a muzicii, posibil raspuns plurivalent lumii contorsionate de astazi la întrebarea „unde esti? unde te afli?” Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
