Mariana Florescu, 48 ani, Iasi: „Am aproape un an de zile de când am probleme tot mai severe cu gâtul, în zona cervicala. Aproape la fiecare miscare „pocneste“ si am dureri din ce în ce mai mari, chiar si atunci când doar întorc încet capul într-o parte. Am dureri de cap si aproape întotdeauna ametesc si o iau într-o parte, când ma ridic de pe scaun. M-am gândit, la un moment dat, sa nu fi facut vreun accident vascular cerebral, dar RMN-ul pe care l-am facut a exclus aceasta varianta. Recunosc, m-am relaxat, dar gâtul ma doare în continuare. Medicul neurochirurg mi-a spus ca s-ar putea sa am o cervicalgie cronica si mi-a recomandat sa merg la un medic de recuperare. Mi-a mai spus ca ar trebui sa mai slabesc si sa fac mai multa miscare. Eu sunt economista si stau mult în fata calculatorului iar când ajung acasa stau mult în bucatarie, pentru ca am 3 baieti. Va rog sa ma sfatuiti si sa-mi spuneti ce pot face sa scap de durerile cumplite de gât si cap, care mi-au modificat mult calitatea vietii“. Dr. Mariana Pricop (FOTO), medic specialist Reumatologie, Recuperare, Medicina fizica si balneologie, Redhospital Sf. Sava, Iasi: „Cervicalgia cronica este o durere surda, care dureaza de peste 3 luni, situata la nivel cervical si fara iradiere în zonele învecinate (în umeri sau brate). Substratul anatomopatologic al acestor dureri cronice ale coloanei vertebrale cervicale este reprezentat, cel mai frecvent de: - procese artrozice la nivelul discului intervetebral (discartroze) sau al articulatiilor interapofizare (artroze interapofizare, spondilartroze) care pot afecta un singur segment motor vertebral cervical (mult mai rar) sau mai multe segmente cervicale (mai frecvent). - modificari de postura ale coloanei vertebrale cervicale de tip primar sau tulburari de statica, aparute secundar, care reprezinta consecinta altor boli sau a unor activitati profesionale cu pastrarea prelungita a unor posturi defectuoase ale coloanei vertebrale cervicale (asa cum se întâmpla în cazul dumneavoastra doamna Florescu, ca urmare a activitatii profesionale statice pe care o desfasurati ca economista). Vârsta bolnavilor la debut este dupa 40 – 45 de ani, foarte rar se întâlnesc modificari radiologice la pacientii între 35 – 40 de ani. Prezenta acuzelor cervicale la persoane sub 30 de ani trebuie privita cu multa atentie în vederea efectuarii unui diagnostic diferential atent. De obicei, persoanele care ni se adreseaza acuza dureri localizate în segmentele superioare ale coloanei vertebrale cervicale sau la nivelul portiunii inferioare a gâtului, dureri care au un debut insidios si o evolutie lent progresiva. În putine cazuri pacientul descrie un debut acut cu dureri si blocaj functional pasager, dupa care simptomele sa devina cronice cu o agravare progresiva. Uneori apar accentuari ale simptomelor fie dupa solicitari cervicale statice (perioade lungi de imobilizare în pozitie fixa), fie dupa o dinamica excesiva. Intensitatea durerilor este moderata. Sediul durerilor (unilateral/bilateral), iradiaza frecvent spre occiput (partea posterioara si inferioara a capului, care e legata de vertebrele gîtului) sau catre fosele supraspinoase (clavicule), rar catre umeri, putând fi însotite de ameteala. Tulburarile functionale cervicale devin treptat permanente si vor limita miscarile uzuale. În urma examinarii medicale se poate constata: Sindromul vertebral static: accentuarea lordozei, modificarea coloanei vertebrale cervicale prin diminuarea curburii acesteia, contracturi musculare. Sindromul vertebral dinamic: mobilizarile pasive si active produc cracmente (pocnituri) si accentuarea durerilor. În ce priveste analizele de laborator, acestea sunt utile mai ales în cazul pacientilor cu vârsta sub 30 de ani, pentru diagnostic diferential. De asemenea, se recurge si la o serie de investigatii imagistice, cea mai frecventa fiind radiografia standard (antero-posterioara si de profil), care poate pune în evidenta modificari de tip artrozic la nivelul articulatiei interapofizare, discartroze cu pensarea spatiilor intervertebrale, uncartroze, osteofitoza multipla, deformari are spatiilor vertebrale. RMN-ul poate evidentia, suplimentar, inflamarea articulatiilor interapofizare, deshidratari discale, compresia radacinilor nervoase (chiar înainte de aparitia simptomatologiei clinice), compresie la nivelul arterei vertebale anterioare. CT-ul se recomanda în cazul suspiciunii unei fracturi sau pentru a determina gradul de stenoza foramenala sau a canalului spinal, mielografie CT pentru suspiciune de mielopatie cervicala (boala a maduvei spinarii sau maduvei osoase din zona cervicala). În sfârsit, ultrasonografia Doppler este necesara pentru a examina fluxul sanguin la nivelul arterelor vertebrale, mai ales în cazul asocierii clinice de fenomene vertebro-bazilare iar electrodiagnosticul este util în cazul asocierii unor leziuni neurologice pentru a diferentia afectiunile radiculare de leziunile nervilor periferici. Evolutia este una cronica, cu dureri care se vor accentua la solicitari dinamice si statice tot mai mici. Unii pacienti prezinta si lungi perioade de acalmie clinica, dar apar si acutizari ale simptomelor, de la forme simple, autolimitate, pâna la pusee de nevralgie cervico-brahiala. Tratamentul are ca obiective: combaterea durerilor locale si a celor iradiate, combaterea contracturilor si retracturilor musculare paravertebrale cervicale, refacerea staticii cervicoscapulare (coretarea eventualelor accentuari sau stergeri ale curburilor normale ale coloanei vertebrale cervicale, cu sau fara modificarea posturii umerilor), refacerea echilibrului muscular loco-regional, reabilitarea dinamicii coloanei vertebrale cervicale, educarea bolnavului în respectarea unui program de alternare a regimului de crutare (protejare) cu cel de mobilizare a coloanei vertebrale cervicale, cu scopul prevenirii recidivelor. De asemenea, se recomanda antialgice si antiinflamatorii nesteroidiene, decontracturante musculare dar si tratament fizical. Pacientii pot face hidrotermoterapie generala cu rol sedativ, antialgic, miorelaxant. Termoterapia locala este recomandata pentru cazurile cu intense retracturi musculare paravertebrale cervico-dorsale si consta în aplicatii de parafina în „pelerina“, diatermie cu ajutorul curentilor de înalta frecventa (unde scurte, microunde) În ce priveste electroterapia locoregionala, aceasta îsi propune sa îndeparteze durerea si sa reduca contractura pentru zona cervico-scapulara (zona gâtului). Acestor proceduri li se adauga masajul si, nu în ultimul rând, kinetoterapia care este foarte importanta pentru obtinerea unei coloane vertebrale cervicale nedureroase, cresterea mobilitatii articulare, stabilitate articulara, refacerea posturii (aliniamentului) cervicale normale. Daca veti parcurge toti acesti pasi, sunt convinsa ca problemele dvs de sanatate se vor ameliora si, evident, va va creste si calitatea vietii“.
