Nu este iesire din aceasta situatie. Iubirea si ura se hranesc una din alta ca un sarpe care îsi înghite coada. Am intrat într-o carusel care ne tine pe toti ametiti si care deja functioneaza din inertie. Cine este, printr-un noroc, o întâmplare fericita, aruncat afara si se trezeste ca dupa o betie are o singura regula: fara iubire, fara ura si fiecare pentru el! Provine din cuvântul englezesc fan care la rândul lui este o abreviere a cuvântului fanatic si desemneaza un individ „însufletit de o râvna exagerata, capabil de actiuni temerare pentru o convingere si intolerant pâna la violenta fata de adversari. Despre un sentiment, o atitudine, o idee etc. Dus la extrem, exagerat, patimas, intolerant. FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei miscari artistice etc.; simpatizant.” (DEX) La prima vedere termenul trimite la sentimente extreme si extremiste, prin urmare cred ca niciunul dintre fanii recunoscuti nu s-ar cataloga pe sine astfel. Niciun om normal nu poate recunoaste vreodata ca este mai mult sau mai putin nebun. Pentru ca fanatismul este un fel de nebunie, de pierdere a contactului cu realitatea, a simtului realitatii, si concentrarea asupra unui singur punct din tot universul si cu orice pret. Cele mai bune exemple sunt, evident, fanii artistilor. Iar dintre toti, cred ca cel mai nimerit este nimeni altul decât admiratorilor regelui pop, Michael Jackson. Sunt arhicunoscute manifestarile simpatizantilor fanatici atât la concerte, cât si în locurile de aparitie ale starului. Majoritatea actiunilor aveau toate caracteristicile unor manifestari necontrolate: tipete animalice, plâns, lesinat, transa, atacuri de panica etc. Daca cineva ar fi întrebat respectivele persoane daca se considera normale din punct de vedere emotional, ar fi raspuns fara ezitare ca da. Chiar daca, privind din exterior, dintr-un punct de vedere neatins de arsura geniului artistic mentionat, totul parea pur si simplu nebunie curata. Mai mult decât atât, comportamentul necontrolat declansat de prezenta fizica a cauzei fanatismului se extinde chiar si dincolo de aceste circumstante. De pilda, se stie ca regele pop a avut mari probleme cu pedofilia. A fost acuzat de mai multe ori de abuz sexual asupra minorilor si nu erau inventii, ci fapte dovedite. Din pacate marele artist a plecat din aceasta lume sub aceasta umbra a impuritatii. Cu toate acestea, fanii lui au ramas la fel de entuziasti, ba chiar multi si-au gasit un nou scop în viata, acela de a-i reabilita imaginea. S-a ajuns pâna în punctul în care mai multi fani organizati au dat în judecata familiile copiilor abuzati de MJ acuzându-i de defaimarea imaginii artistului. Un lucru e cert, când iubesti cu adevarat nu vezi adevarul, acest lucru este demonstrat. Si nu e vorba aici doar despre iubirea cântata de poeti, ci de orice fel de sentiment puternic, afectiune exagerata fata de ceva ori cineva. Persoana „infectata” de iubire vede în obiectul afectiunii ei numai si numai partile bune si frumoase care îi confirma continuu si îi amplifica sentimentele deja simtite. Este imposibil sa convingi pe cineva îndragostit ca „nu are dreptate”. Nici nu e vorba de dreptate si adevar aici, doar despre fanatism. E o recompensare pe care „îndragostitul” o simte puternic de fiecare data când persoana/obiectul iubirii îsi face prezenta, emite afirmatii, executa fapte si altele asemenea. Absolut tot ce face acesta este bun, frumos, placut, ba chiar genial, inspirat. Defectele lipsesc cu desavârsire ori sunt trecute la capitolul atuuri interesante, farmec, charisma. Cu alte cuvinte, chiar daca „MJ”-ul inimii ar vrea sa se faca neplacut, dispretuit, respingator, nu ar reusi. Ar fi chiar imposibil, nu poti face pe nimeni care te iubeste sa te urasca peste noapte ori sa-i fii indiferent. Trebuie sa aiba loc mai multe schimbari graduale în sufletul si mintea fanului ca sa ajunga de la o extrema la alta, dovada ca nici macar moartea nu schimba aproape nimic. Deci e complicat, cu atât mai complicat, cu cât nu exista practic limita a fanatismului. Exista fani ai animalelor, ai plantelor, ai masinilor, ai avioanelor, ai artistilor etc. Si da, exista fani ai politicienilor, e posibil chiar ca acestia sa fie cei mai numerosi. Manifestarile fanaticilor de politicieni sunt aproape identice cu ale fanilor lui MJ: anihilarea totala a simtului critic, exacerbarea pâna la absurd a tolerantei fata de greseli si amplificarea dincolo de realitate a calitatilor persoanei adorate. În paralel are loc concentrarea tuturor energiilor negative si a intolerantei catre opozanti. Tot ce face politicianul X si partidul sau este bun, este perfect, este exact ce trebuia, chiar daca nu face nimic: Bravo lui ca n-a facut nimic! În schimb, tot ce fac ceilalti este penibil, execrabil, de toata jena, absurd, incalificabil. Sustinerea unui politician nu are limita. Cel putin în primii ani de mandat este de nezdruncinat, abia dupa aceea sentimentele încep sa paleasca, exact ca într-o casnicie când nu trebuie sa-ti mai impresionezi partenerul, îl vezi în fiecare zi si noapte, iar defectele, adevarul încep sa iasa la iveala. Daca în schimb a pierdut alegerile, „afectiunea” creste exponential cu fiecare an pâna în ziua urmatorului scrutin electoral. Toate aceste sentimente sunt hranite cu ura fata de „ceilalti”. Nu exista sustinator politic care sa nu urasca adversarii. Orice petrecere cu prieteni va degenera în momentul în care se vor aborda subiecte politice. O întâlnire dupa 40 de ani de la terminarea liceului se poate sfârsi regretabil cu certuri pe teme politice între toti fostii colegi. Familii se despart pentru ca nu au aceeasi „orientare” politica. În realitate, nici macar nu exista vreo orientare politica, exista doar niste pareri diferite care sunt, în egala masura, la fel de gresite. Adevarul nu troneaza în nicio tabara, el este ignorat, uitat, înabusit cu buna stiinta si de unii, si de ceilalti. Daca s-ar sti adevarul, nu ar mai exista partide politice, ci doar o întelegere generala a tuturor, pentru ca adevarul este unul singur si toti ar fi de acord cu acesta. La fel cum procedeaza fanii lui Michael Jackson, sustinatorii politici sunt gata oricând sa calce în picioare dreptatea si legea pentru o imagine. O imagine pe care ei o idolatrizeaza. România este un loc ideal de studiu al fanatismului politic. În ultimii 13 ani, de pilda, au existat 13 guverne, nemailuând în seama pe cele interimare. Niciunul nu a fost bun, chiar daca au avut pe rând culori politice diferite. Daca ar fi fost bun, ar fi existat si azi la cârma tarii. Fanii sunt peste tot, si toti sunt în egala masura de înversunati împotriva celorlalti, si la fel de iubitori pentru ai lor. Ceea ce fac si spun preferatii lor e bine, ce fac si spun adversarii e rau. Cu toate acestea, tara e din ce în ce mai dezbinata, mai instabila si mai dezorganizata, ca un copil care sufera de foame în timp ce parintii lui se cearta despre cum sa-i dea de mâncare. Nu este iesire din aceasta situatie. Iubirea si ura se hranesc una din alta ca un sarpe care îsi înghite coada. Am intrat într-o carusel care ne tine pe toti ametiti si care deja functioneaza din inertie. Cine este, printr-un noroc, o întâmplare fericita, aruncat afara si se trezeste ca dupa o betie are o singura regula: fara iubire, fara ura si fiecare pentru el!... Briscan Zara este scriitor si publicist
