E limpede ca omenirea n-a renuntat si nu va renunta decât formal la controlul sanatatii populatiei, a nasterilor, dar si la îmbunatatirea rasei umane. Odata ce se va atinge pragul critic al densitatii populatiei - în unele zone de pe mapamond deja a fost atins - atunci aproape din instinct, se va trece la o alta etapa a evolutiei speciei: la controlul strict al mortii. * Acum doua mii cinci sute de ani, filosofii Greciei antice faceau distinctia dintre forma si materie. În viziunea lor caracterizata de multi drept idealista, lumea era alcatuita dintr-o substanta care, în functie de o împrejurare sau alta, putea îmbraca diverse forme. Empedocle, de pilda, credea ca diversitatea universului putea fi redusa la patru elemente eterne, respectiv, pamântul, aerul, focul si apa, care se uneau între ele prin forta de atractie a iubirii si se distrugeau atunci când intervenea forta de resping ere a dezbinarii. Mai apropiat de noile conceptii, pare sa fie Leucip, elev al lui Zenon, fondatorul teoriei atomiste asupra lumii, teorie care sustine ca lumea e alcatuita din particule materiale minuscule, indivizibile si indestructibile (numite atomi) si din spatiu gol. În viziunea lui, atomii nu reprezentau altceva decât caramizile din care era alcatuita lumea materiala. El considera ca substanta nu poate fi divizata pâna la infinit, caci astfel am ajunge la concluzia ca materia nu e altceva decât o forma a golului. Si mai apropiat de legile cuantice este viziunea lui Platon privind constructia si perceptia noastra asupra universului. Platon a elaborat o teorie ce explica modul în care în functie de structura si asezarea atomilor elementele si formele se transformau unele în altele alcatuind diverse corpuri. Perceptia noastra asupra universului pare astazi mult mai apropiata ca oricând de pestera lui Platon. Cercetând si patrunzând în tainele ce leaga micro- si macrocosmosul, ajungem din ce în ce mai aproape la concluzia ca materia poate fi divizata la nesfârsit, devenind aproape efemera. De fapt, caramiziile din care e alcatuita substanta nu exista, ci exista doar interactiunile dintre ele, adica interactiunile dintre niste fantome imateriale, imposibil de definit si de înteles, interactiuni care creeaza iluzia materiei. Or, pe astfel de teorii se bazeaza fizica moderna. În conceptia noilor teoreticieni, masa nu mai e o proprietate intrinseca a particulelor ultime din care e cladit universul. Multi dintre noii fizicieni cred ca masa nu exista si ca ea e constituita în întregime din energia interactiunilor particulelor elementare, care, dupa cum s-a constatat, nu au masa. Continuând sa divida materia, fizicienii au ajuns sa constate ca ea e alcatuita din nimic. * Devine din ce în ce mai limpede ca odata cu evolutia tehnologiilor de ultima ora si a inteligentei artificiale lumea va deveni din ce în ce mai cruda si mai aberanta. Daca pâna acum, omenirea a încercat si a reusit, bineînteles, cu consecintele de rigoare, sa controleze natura, viata economica a natiunilor si chiar procesul vietii, într-un viitor destul de apropiat ea va încerca sa controleze si procesul mortii. Conceptele moderne asupra economiei, a tehnologiei si a bunului mers al vietii sociale tind sa elimine din sistem mâna invizibila teoretizata de economistul Adam Smith care echilibreaza si împinge înainte societatea umana, care are un dublu rol, uman si transcendental, cu o mâna automata, ale carei articulatii sunt controlate de un computer. La capitolul experimente si chiar la experimente duse dincolo de limitele vietii, nu pornim chiar de la zero. Avem, în acest sens, deja o experienta vasta. Sa ne gândim numai la lagarele de concentrare nazista, adevarate ateliere ale mortii, unde prizonierii erau ucisi în masa, cu mijloace tehnice pe cât de simple, pe atât de înfioratoare si de sofisticate din punct de vedere psihologic. În lagarele naziste, totul functiona dupa o logica de fier. Nimic nu era lasat la voia hazardului. Procesul de exterminare era gândit în asa fel încât nimic sa nu se piarda, ci totul sa fie exploatat si la maximum. Astfel parul, unghiile, epiderma extrasa de pe cadavre deveneau materie prima pentru industria germana. Nu mai vorbim de dintii extrasi uneori cu tot cu maxilar. Dintii erau transformati în lingouri de aur si de argint, umplând depozitele bancilor, dar si buncarele conducatorilor nazisti. Din epiderma, printre altele, s-au facut posete, genti si veioze, iar din par, curele de transmisie pentru submarine. Si asta, bineînteles, nu a fost tot. Caci, dupa cum stim medicii germani aflati în interiorul lagarelor au facut nenumarate experimente supunând materia umana la suplicii fizice si psihice împinse pâna la limita, pentru a trage concluziile de rigoare, dupa cum au facut si experimente genetice sinistre, încercând sa obtina o rasa ariana pura. Multe din experimentele acestea a fost preluate, mai târziu, în vreme de pace, de alti specialisti, foarte bine pregatiti, adevarate eminente cenusii atât din domeniul medical, cât si de catre psihologi, biologi, statisticieni, geneticieni si sociologi, sau, mai nou, de catre diversi specialisti din domeniul inteligentei artificiale. Se întelege de la sine ca doar o mica parte din aceste investigatii post moderne au fost date publicitatii, cea mai mare parte intrând în diverse arhive secrete la care au acces un numar foarte mic de oameni; exista însa si suspiciunea ca unele dintre ele, dupa un studiu prealabil, au fost sau urmeaza sa fie extinse la scara planetara. E limpede ca omenirea n-a renuntat si nu va renunta decât formal la controlul sanatatii populatiei, a nasterilor, dar si la îmbunatatirea rasei umane. Odata ce se va atinge pragul critic al densitatii populatiei - în unele zone de pe mapamond deja a fost atins - atunci aproape din instinct, se va trece la o alta etapa a evolutiei speciei: la controlul strict al mortii, când eutanasierea bolnavilor cronici si a batrânilor ce depasesc o anumita vârsta, devenind o povara atât pentru ei, cât si pentru societate, va deveni o regula generala. Probabil ca în acel moment vor exista institutii si diverse entitati ce se vor ocupa strict cu studiul sanatatii fizice si psihice a populatiei, atât a celei tinere, a maturilor, cât si a celor iesiti din câmpul muncii. Atunci, dupa o analiza statistica amanuntita, se va decide momentul în care o persoana sau un grup de persoane vor fi trecute la rubrica „Delete”, când printr-o simpla apasare pe tasta se vor evapora cu totul din peisajul social. Actuala pandemie e probabil un stagiu al acestui proces. Desigur, moartea nu va fi lasata la voi întâmplarii. Ea va functiona dupa un program logic foarte bine pus la punct. Deja exista anumite semne ca acest timp nu e departe de noi. Probabil ca ne vom obisnui cu noul mod de viata treptat, fara sa ne facem prea multe mustrari de constiinta sau scrupule morale. Trebuie sa ne învatam cu noul si cu noile metode de supravietuire. Daca am avea posibilitatea sa vizitam unul din laboratoarele genetice controlate de Administratia Nationala Aeronautica si Spatiala (NASA) responsabila cu programul spatial civil, precum si cercetarea aeronautica si aerospatiala, încercând sa depisteze prin diverse programe urmele diverselor organisme si entitati din spatiul cosmic, ne-am îngrozi. Dar de aceste studii nu se ocupa numai NASA, ci si alte structuri mai mult sau mai putin cunoscute. Azi, pe mapamond, chiar undeva în apropierea noastra, în tari mai mult decât civilizate, deja a început procesul abordarii stiintifice al domeniului mortii. Astfel, mai zilele trecute, guvernul austriac, conform stirilor publicate de AFP si Agerpres, „a prezentat propuneri de legalizare a sinuciderii asistate începând cu anul 2022...” Conform acestui proiect de legi „adultii care sunt bolnavi în stadiu terminal sau care sufera de o boala permanenta si debilitanta vor putea beneficia de asistenta pentru a-si pune capat vietii. Doi medici vor trebui sa evalueze fiecare caz, dintre care unul trebuie sa fie calificat în medicina paliativa. Ei vor trebui sa determine daca pacientul este capabil sa ia decizia în mod independent sau nu”. Mentionam ca propunerile vor fi supuse acum examinarii de catre experti înainte de a fi prezentate parlamentului austriac, urmând sa fie aprobata pâna de sfârsitul anului. Mai mentionam, de asemenea, mai mult ca fapt divers, ca analizând acest proiect de lege, unul din capii bisericii austriece, cum ar fi episcopul de Innsbruck, Hermann Glettler, a declarat ca „aceste propuneri sunt o modalitate sensibila si responsabila de respectare a deciziei Curtii Constitutionale”, atragând totodata atentia si asupra faptului ca guvernul a prevazut în buget „o crestere a finantarii destinate îngrijirii paliative”. Daca biserica aproape ca a dat unda verde eutanasiei, e usor de ghicit ca si parlamentarii o vor face. Precizam ca eutanasia a fost legalizata în Olanda si Belgia, în timp ce tari în mod traditional catolice precum Irlanda si Polonia se opun acestei practici. Cum populatia continua sa se înmulteasca si experimentele continua, rezistenta catolica nu va fi de durata... Nichita Danilov este scriitor si publicist
