În fiecare an, în preajma Zilei Culturii Nationale, am scris un articol despre contributia poetului Mihai Eminescu în alte domenii fata de cel în care s-a consacrat (poezia): Contributia sa la sociologia elitelor, Eminescu si statistica, O incursiune în publicistica economica. Deoarece anul 2024 va fi dominat de dezbateri politice si de toate tipurile de alegeri (europarlamentare, locale, generale si prezidentiale), am decis sa scriu ceva despre publicistica politica a marelui poet. Activitatea jurnalistica a lui Mihai Eminescu s-a derulat în perioada cuprinsa între 1877-1883, majoritatea articolelor politice fiind publicate în cotidianul Timpul, ziarul Partidului Conservator, unde a fost redactor-sef (1880-1881). Referindu-se la articolele pe teme de politica semnate de poetul national, Cassian Maria Spiridon scrie ca „în publicistica eminesciana chestiunile cu caracter politic au cea mai mare pondere, paginile dedicate acestei problematici sunt coplesitoare ca numar fata de cele în care tematica are ca pondere cultura, religia, învatamântul etc.” (Eminescu, Ziarist politic, Junimea, 2017). Când vorbim despre politica, ne orientam instant spre cei care detin puterea si se bucura de privilegii în societate: clasa politica sau elita politica, formata din conducatorul statului, premier, ministri, parlamentari, sefi ai agentiilor guvernamentale, înaltii functionari guvernamentali si reprezentantii acestora în teritoriu. Pentru Mihai Eminescu, selectia, recrutarea si circulatia elitelor a constituit o tema predilecta a publicisticii sale politice. De modul în care se exercita puterea/ guverneaza/ elaboreaza politici publice depinde soarta tarii, bunastarea cetatenilor ei. Eminescu nu foloseste termenul de „elita”, ci prefera echivalentul de „patura superpusa”, ferindu-se parca sa asocieze elita politica cu ideea de meritocratie (selectie, recrutare si promovare în functii publice pe criterii care tin de valoare, merit si realizari personale). Reflectând asupra compozitiei paturii suprapuse din vremea sa, poetul constata ca aceasta este formata prin actiunea unei legi sociale, asa-numita selectie sociala negativa: „...oameni inculti, incapabili de a munci, de-a pricepe un adevar, fac demagogie, fura prin subreptiune si amagire voturile alegatorilor, devin oameni politici si dau iama bugetului (...)”. Despre politicienii din vremea sa, Eminescu scrie ca acestia consuma mai mult decât produc, gestioneaza prost resursele tarii, genereaza deficite bugetare si comerciale. Antidotul la aceasta stare negativa trebuie sa fie, în opinia poetului, doar munca cinstita. Însa, aceasta solutie nu putea fi aplicata atâta timp cât majoritatea politicienilor nu aveau convingeri clare, ci urmareau numai îmbogatirea si parvenirea sociala. Poetul era împotriva tuturor celor care prin hotie, minciuna si înselaciune dezorganizau viata sociala a tarii. „Secretul vietii lungi a unui stat este pastrarea ierarhiei meritului”, spunea Mihai Eminescu. Despre rezultatele politicii materializate sub forma legilor (politici publice), Eminescu scrie ca acestea sunt produsul „celei mai înalte idei de drept pusa în raport cu trebuintele poporului”. Poetul are o abordare mai degraba protectionista în politica economica, care trebuie sa urmareasca numaidecât industrializarea tarii, construirea „drumurilor de fier” pentru a înlesni comertul international, dar nu cu materii prime, ci cu produse finite: „pe când negotul si industria straina, sprijinite cu energie de guvernele lor, cuceresc strada cu strada si port cu port în România, sustragându-i-se pe zi ce trece românului orice mijloc de alt trai decât agricultura extensiva si functiile statului, tot pe atunci foile oficioase viseaza a dezgropa movile de aur din Carpati, pentru a ne îmbogati peste noapte. Daca veti descoperi chiar munti de aur, care împing la lene, în locul carbunelui de pamânt, care împinge la munca, cu acest sistem nu vor fi ai nostri” (Timpul, 5 septembrie 1880). În publicistica sa întâlnim multe analize de politica economica bazate pe cifre care demonstraza modul în care se formeaza balanta comerciala negativa, care saraceste bugetul tarii, industriasii si agricultorii. Protectionismul economic îmbratisat de Mihai Eminescu a inspirat si alti doctrinari economici, precum Stefan Zeletin cu lucrarea sa „Burghezia româna: originea si rolul ei istoric” (1925) si contributia lui Mihail Manoilescu la Théorie du protectionnisme et de l'échange international (M. Giard, Paris, 1929). Poetul îsi îndreapta ochiul critic si spre ceea ce se întâmpla la nivel teritorial, în administratia publica locala, aflata la cheremul unor „baroni localiˮ, pe care îi vedem foarte activi si în zilele noastre. În vremea sa, administratia locala nu este altceva decât un rezervor de sinecuri si recompense de tot felul pentru cei aflati la putere. Problemele oamenilor simpli, remarca Eminescu, nu constituie o preocupare pentru cei care conduc orasele si satele tarii. Cei care exercita puterea la nivel national sau local au ca preocupare ardenta capatuiala lor si a clientelei de partid: „Nu mai avem curajul de a înregistra toate plângerile în contra administratiunii destrabalate care ne vin din toate partile. Suntem mai aproape de adevar când vom afirma ca în realitate nu mai exista administratiune, ca judetele sunt abandonate cu desavârsire în exploatarea a vreo câtiva deputati, sateliti ai guvernului care si ei la rândul lor permit guvernului a exploata tara pe o scara mai mare. Da-mi sa-ti dau, iata morala guvernantilor de astazi” (Timpul, 29 martie 1880). Din punctul meu de vedere, este dificil sa-l încadrezi pe Mihai Eminescu într-un curent ideologic/ doctrina politica. Chiar daca prin ideile sale a fost un apropiat al conservatorilor P.P. Carp, Titu Maiorescu, Ioan Slavici si un critic acerb al „rosilor” (liberalii din vremea sa), în articolele politice pe care le-a semnat gasim si nuante sociale sau liberale. Eminescu este preocupat de soarta celor multi, de saracia din satele si orasele tarii, de faptul ca multi dintre copii nu mergeau la scoala si nu aveau sanse de reusita sociala: „E dovedit de asemenea ca scolile rurale scad. În patru ani de guvernare rosie au scazut cu noua sute si mai bine, adica cu 30 la suta. Se vede oarecare legatura între sporirea bugetului cheltuielilor cu 30 la suta si scaderea scolilor cu 30 la suta. Se întelege. Ce trebuie sa-nvete mojicul carte! Daca patriotii nu stiu carte, începând de la ministri si generali, apoi taranul sa stie gramatica si artimetica, sa-l întreaca pe d. Dim. Bratianu sau pe Generalul Cernat?” (Timpul, 9 iulie 1880). Stranie asemanare cu ceea ce se întâmpla astazi în politica si societatea româneasca! Pe de alta parte, Eminescu este un liberal si un progresist daca ne gândim la faptul ca recunoaste rolul jucat de burghezie în propasirea tarii sau daca avem în vedere preocuparile sale pentru dezvoltarea transporturilor si a industriei care contribuie la sporirea puterii comerciale a statului. Mihai Eminescu a scris si pe teme de politica internationala, vizând mai ales pozitia complicata a României înconjurata de cele trei mai imperii (tarist, austriac si otoman), ciopârtirea tarii prin alipirea Basarabiei la Rusia tarista si a Bucovinei la Austria, analizeaza tratatele încheiate de statul român si consecintele acestora asupra suveranitatii politice si economice a tarii, implicarea puterilor straine în politica interna, aservirea politicienilor români pe care îi ironiza cu apelativul „patriotii” fata de interesele straine. Opera Politica a marelui poet merita (re)citita în contextul anului electoral în care am intrat si de care va depinde mult timp mersul lucrurilor în tara noastra: „Putin ne pasa noua cine se va alege. Fie negustori cinstiti, tarani, proprietari mari, numai elemente sociale pozitive sa fie, nu acelea care traiesc din putrejunea coruptiei publice, nu de acelea pentru care diurna de doi galbeni si ghesefturilor cu mosiile statului sunt idealurile vietii” (Timpul, 30 septembrie 1878). Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
