Doi zarzari crescuti în fata casei mamei l-au lasat pe un iesean fara despagubiri pentru terenul confiscat de comunisti. La 15 ani dupa ce Primaria a aprobat acordarea despagubirilor, ieseanul înca lupta în instanta pentru obtinerea lor. Aceasta, din cauza unor functionari obtuzi, care nu s-au obosit sa citeasca dosarul pe care îl aveau în fata si sa puna eventual întrebari. Bunicii lui Constantin D. cumparasera în 1937 un teren de 954 mp cu doua corpuri de casa, pe strada Uzinei, actuala strada Sf. Petru Movila. Cele doua case, în suprafata totala de 325 mp, au reprezentat dupa nu foarte mult timp motivul pentru care proprietatea a fost confiscata, în 1950, în baza unui decret emis printre altele „pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradarii din cauza sabotajului marei burghezii si a exploatatorilor care detin un mare numar de imobile”. Una dintre case a fost transformata în 1972 în cresa pentru copiii angajatilor Întreprinderii de Transporturi Iasi. Cealalta a fost demolata, iar terenul a fost inclus în suprafata actualului depou. Linii de tramvai prin curte Faptul ca fosta curte era acum strabatuta de liniile de tramvai din depou a facut o eventuala retrocedare imposibila. Abia în 2001, legea a permis fostilor proprietari sa ceara despagubiri pentru casele confiscate si demolate. Mama lui Constantin D. a depus notificarea necesara de îndata ce a fost posibil. Abia în 2009 a primit însa si raspunsul. Retrocedarea în natura era imosibila, asa ca Primaria propunea acordarea de despagubiri. Dosarul a plecat la Bucuresti, la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si acolo a ramas. Patru ani mai târziu, Legea 165/2013 a impus un termen de maxim trei ani pentru solutionarea cererilor de retrocedare. Termenul a expirat însa fara ca din partea Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) sa vina vreun raspuns. În cele din urma, Constantin D. a luat drumul instantei, iar în 2021 CNCI a fost obligata sa solutioneze dosarul. Conform legii, CNCI nu avea altceva de facut decât sa calculeze despagubirile, întrucât dreptul de proprietate fusese stabilit de Primaria ieseana înca din 2009. De multe ori însa, CNCI mai efectueaza o verificare proprie, validând sau invalidând dreptul de proprietate. Asa s-a întâmplat si acum, CNCI decizând ca lui Constantin D. i se cuvin despagubiri de doar 387.000 lei pentru cele doua case de caramida si anexele din curte. Nimic pentru teren. În opinia functionarilor CNCI, o suprafata de 420 mp din terenul din jurul casei era agricol, având destinatie de gradina. Raspunsul dat de CNCI preciza ca actele aflate la dosar sunt insuficiente pentru clarificarea situatiei terenului si nici nu aratau de ce fusese imposibila retrocedarea în natura, asa ca s-a luat decizia respingerii cererii de despagubiri. Nimeni nu-i spusese însa lui Constantin D. ce acte ar fi trebuit sa mai aduca, pentru ca functionarii CNCI sa se lamureasca. Mai mult, legea 165/2013 oferea o solutie simpla pentru situatia în care nu se putea stabili categoria de folosinta a terenurilor. În limita a 1.000 mp, terenurile situate în intravilan si pe care existau constructii, asa cum era cazul gospodariei de pe Uzinei, trebuiau considerate ca facând parte din categoria „curti si constructii”. O suma dubla fata de prima evaluare Constantin D. s-a adresat din nou instantei. Pe de o parte, el a contestat suma acordata ca despagubiri pentru cele doua case. Cu legea în mâna, el a refacut calculele, în functie de materialele de constructie folosite si la vechimea cladirilor. Rezulta un minim de 710.000 lei, aproape dublu fata de cât socotisera functionarii CNCI. Pe de alta parte, a contestat decizia de a nu i se acorda despagubiri pentru teren. Cu aceleasi acte pe care le avusesera si angajatii CNCI în fata, magistratilor Tribunalului le-a fost imposibil sa înteleaga unde era problema. Actele mentionau clar ca terenul nu putea fi retrocedat întrucât era ocupat de incinta CTP. Cei 954 mp ai lui Constantin D. se pierdeau în cele 3,3 ha ocupate de sediul companiei iesene de transport. „Asadar, primul motiv de invalidare a dreptului la retrocedare este nefondat”, au spus judecatorii. Acestia nu au înteles nici de unde ar fi rezultat ca o parte a terenului ar fi fost gradina. Cuvântul nu aparea nicaieri în acte. Procesul-verbal de confiscare a caselor mentiona ca în curte se aflau „2 zarzari”. Probabil de aici trasese CNCI concluzia ca ar fi fost vorba de o gradina. „Din planurile de amplasament, extrasele de planuri cadastrale, rezulta faptul ca imobilul teren si constructiile aflate pe acesta era situat într-o zona de case. Inclusiv opinia expertului desemnat în cauza, având ca baza planul Orasului Iasi, ridicare aerofotogrametrica din anul 1955 a fost în sensul ca în anul 1950, categoria de folosinta a terenului era de «curti constructii». Prin urmare, retinerea pârâtei în a recunoaste dreptul la retrocedare în echivalent pentru acest teren, pe motiv ca acesta era teren agricol intravilan la data preluarii este lipsita de temei, si deci va fi înlaturat de instanta”, au conchis magistratii. De la 386.000 lei la 1,5 milioane Judecatorii si-au însusit si opinia expertului consultat în cauza cu privire la valoarea minima a vechii proprietati, în functie de preturile practicate pe piata. Terenul a fost evaluat la 943.000 lei, iar constructiile, la 577.000 lei. Lui Constantin D. i se cuveneau astfel 1,5 milioane lei, fata de 386.000 lei, cât stabilise CNCI. Decizia Tribunalului, de admitere a cererii lui Constantin D. poate fi contestata în urmatoarele 30 de zile.
