Nu este tocmai obisnuit ca seful CIA sa scrie un articol lung pentru a-si explica pozitia fata de cea mai grava criza internationala în care este implicata agentia externa americana. Dar asta face William Burns astazi, în Foreign Affairs, cu mâna sa, potrivit Rador Radio România. Sa vedem mai în detaliu ce sustine. Burns defineste razboiul Rusiei împotriva Ucrainei drept un esec si anunta ca considera ca s-a realizat deja transformarea Moscovei într-un vasal al Chinei. Dar recunoaste si ca suntem într-o lume în care Statele Unite nu se mai bucura de o superioritate de necontestat. „Aparitia revansismului chinez si rusesc ridica provocari geopolitice semnificative, într-o lume în care Statele Unite nu se mai bucura de superioritate de necontestat”. Epoca Razboiului Rece se încheie cu adevarat Burns este convins ca epoca Razboiului Rece se încheie cu adevarat abia pe 24 februarie 2022, odata cu invazia Ucrainei, care marcheaza însa intrarea într-un teritoriu pustiu si incert, un „waste land” politic. Prima cheie pentru a întelege cum sa traiesti acolo este si întelegerea psihologiei lui Putin: dorinta lui de a controla Ucraina provine din convingerea ca, fara un astfel de control, Rusia nu poate fi o mare putere si el nu poate fi un mare conducator rus. Totusi, interventia în Ucraina s-a dovedit a fi un esec pentru Rusia. „Era post-Razboi Rece s-a încheiat definitiv în momentul în care Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. Am petrecut o mare parte din ultimii 20 de ani, încercând sa înteleg combinatia inflamabila de resentimente, ambitie si nesiguranta pe care o întruchipeaza presedintele rus Vladimir Putin. Un lucru pe care l-am învatat: este întotdeauna o greseala sa subestimezi fixatia sa de a controla Ucraina si alegerile ei. Fara acest control, considera ca este imposibil ca Rusia sa fie o mare putere sau ca el sa fie un mare conducator rus. Aceasta fixatie tragica si brutala a adus deja rusine Rusiei si i-a scos la lumina slabiciunile, de la economia unidimensionala pâna la priceperea militara „umflata” si sistemul politic corupt”. Razboiul Rusiei a provocat si o reactie ucraineana greu de prevazut la acest nivel: „Invazia lui Putin a stârnit o determinare si o hotarâre uluitoare din partea poporului ucrainean. Le-am vazut personal curajul în cadrul vizitelor frecvente în Ucraina pe timp de razboi, punctate de atacuri aeriene rusesti si imagini vii ale tenacitatii si ingeniozitatii ucrainene pe câmpul de lupta”. Din punct de vedere tehnic, Rusia si Putin au esuat deja, considera Burns. Cu aceste date în mâna: „Razboiul lui Putin a fost deja un esec pentru Rusia pe mai multe niveluri. Obiectivul sau initial de a cuceri Kievul si de a subjuga Ucraina s-a dovedit a fi nebun si iluzoriu. Fortele sale armate au suferit pagube imense. Cel putin 315.000 de soldati rusi au fost ucisi sau raniti, doua treimi din inventarul de tancuri de dinainte de razboi al Rusiei au fost distruse si laudatul program de modernizare militara al lui Putin, care a durat decenii, «s-a dovedit a fi gaunos». Toate acestea sunt rezultatul direct al vitejiei si priceperii soldatilor ucraineni, sustinuti de sprijinul occidental”. „Razboiul sau din Ucraina îi corodeaza în tacere puterea” Si costurile pentru economia rusa sunt la fel de ridicate: fiind deja în fapt un slujitor al Chinei. „Economia rusa sufera repercusiuni pe termen lung, iar tara îsi pecetluieste destinul de vasal economic al Chinei. Ambitiile nemarginite ale lui Putin s-au întors împotriva lui si în alt mod: au împins NATO sa devina mai mare si mai puternica” (NATO care de fapt era cuprinsa de dezbinare si slabiciuni înainte de invazia pe scara larga). Un alt pret, de care uitam (multumita propagandei ruse din Occident si idiotilor ei utili), este cât de mult l-a slabit razboiul pe Putin pe plan intern: „Razboiul sau din Ucraina îi corodeaza în tacere puterea în propria patrie. Revolta de scurta durata lansata în iunie anul trecut de seful mercenar Evgheni Prigojin a oferit o privire asupra unora dintre disfunctionalitatile care se ascund în spatele imaginii de control atent lustruite a lui Putin. Pentru un lider care si-a construit cu minutiozitate o reputatie de arbitru al ordinii, Putin a parut îndepartat si indecis, în timp ce revoltatii lui Prigojin se îndreptau spre Moscova. Pentru multi membri ai elitei ruse, întrebarea nu era atât daca împaratul nu avea haine, ci mai degraba de ce îi lua atât de mult timp sa se îmbrace”. Este acum îmbracat definitiv? Ramâne destul de îndoielnic. Putin ar putea reveni la amenintari nucleare În acest context, Putin regenereaza cu forta „productia de aparare a Rusiei – cu componente critice venite din China, precum si arme si munitie din Iran si Coreea de Nord – si continua sa parieze ca timpul este de partea lui, ca poate slabi Ucraina si îi poate enerva pe sustinatorii ei occidentali”. Dar nu este o convingere complet întemeiata, cu Trump sau fara Trump (pe care, evident, Burns nu îl numeste). Ideea este ca statul american este profund convins ca, pentru a folosi cuvintele lui Burns, „provocarea Ucrainei e sa submineze aroganta lui Putin si sa demonstreze costul ridicat pentru Rusia al continuarii conflictului”, dar aici Burns spune în mod surprinzator si total public ceva la care ne putem astepta: atacuri profunde în spatele liniilor inamice, nu mai este cautarea obsesiva a loviturii directe. Costul mare pentru Rusia se impune „nu doar prin progresul în prima linie, ci si prin lansarea de atacuri mai profunde în spatele frontului si câstigând constant teren la Marea Neagra. În acest context, Putin ar putea reveni la amenintari nucleare si ar fi prostesc sa excludem complet riscurile de escaladare. Dar ar fi la fel de prostesc sa fim intimidati inutil de aceste riscuri”. Nu este deloc un secret pentru aproape toti analistii modul în care amenintarea escaladarii este vehiculata de toti idiotii lui Putin din jurul lumii, de la Moscova pâna la lumea occidentala si „pacifismul” european. Xi Jinping paria pe acest lucru chiar mai mult decât Putin Reteta de a continua sa ajute Ucraina cu arme si bani deserveste interesele americane, nu le submineaza. Si, cu cheltuieli minime („mai putin de 5- din bugetul american pentru aparare”), i se transmite un mesaj clar adevaratului papusar al tuturor acestor lucruri: China lui Xi Jinping. „Vointa Statelor Unite de a absorbi suferintele economice pentru a contracara agresiunea lui Putin – si capacitatea sa de a mobiliza aliatii pentru a face acelasi lucru – au contrazis puternic convingerea Beijingului ca America se afla într-un declin terminal”, iar Xi Jinping paria pe acest lucru chiar mai mult decât Putin. „Una dintre cele mai sigure cai de a reaprinde perceptia chineza despre inconstienta americana si de a alimenta agresiunea chineza ar fi abandonarea sprijinului pentru Ucraina. Mentinerea sprijinului material pentru Ucraina nu este în detrimentul Taiwanului, chiar daca trimite un mesaj important de hotarâre a SUA de a ajuta Taiwanul”, concluzioneaza seful CIA. Daca armele exista, si America este acolo, Europa si Taiwan sunt mai sigure si axa dictatorilor este îngradita si condamnata sa nu treaca în Occident. Altfel, orice ar fi posibil, mai putin pacea. SURSA: G4MEDIA; SURSA FOTO: www.npr.org/
