De vreo 30 de ani stam sub semnul crizelor de tot felul: crize economice globale, criza tranzitiei postcomuniste, crize sociale, crize politice, crize guvernamentale, criza fortei de munca, criza sanitara, criza preturilor la energie, criza alimentara, si cine stie câte alte crize va mai contabiliza efemera noastra existenta. În afara de crizele ale caror cauze sunt plasate oarecum în exteriorul fiintei noastre, avem si crizele personale, familiale, materiale sau morale care ne fragilizeaza echilibrul psiho-emotional, aducându-ne adesea în zona disperarii, anxietatii, depresiei si chiar a disparitiei fizice. Jacques Attali, eseist, doctor în economie, sfatuitor al presedintelui francez François Mitterand, fondator al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, invita la coabitarea cu crizele de tot felul. Dupa ce trec prin evenimente dramatice, oamenii cred/ spera ca au scapat definitiv de nenorociri (crize) si ca viitorul înseamna o „eternitate fericita”. Atalli constata pe buna dreptate ca este greu de trait cu ideea ca dupa o criza mai urmeaza alta si tot asa mai departe. Dupa ce ai trecut printr-o interventie chirurgicala dificila, nu te mai gândesti ca exista riscul pierderii locului de munca sau ca, în viitorul apropiat, pândeste o criza economica globala în urma careia nu vei mai putea achita ratele de la creditul ipotecar contractat atunci când erai „pe val”. Mai toate crizele globale au avut la baza cauze economice si financiare, factori de influenta sociopolitici, consecinte militare, geopolitice si socioeconomice. Banul este ochiul dracului, iar lipsa banilor constituie sursa crizelor si conflictelor de tot felul. Cel putin asa arata istoria sex. XX si XXI. Prima mare criza pomenita în lucrarile de specialitate este The 1907 Bankers’ Panic aparuta pe piata bursiera si în sistemul bancar american. Aceasta criza a determinat Trezoreria SUA sa aloce miliarde de dolari pentru a rezolva retragerile masive de numerar din banci ca urmare a panicii depunatorilor. Atunci solutia a fost crearea Federal Reserve - un fond federal de rezerva care sa poata fi accesat de bancile confruntate cu solicitari masive si intempestive de retragere a banilor. Declansarea Primului Razboi Mondial este asociata si cu cea de-a doua criza financiara internationala (1914), când guvernele SUA, Marii Britanii, Frantei si Germaniei au decis vânzarea titlurilor (valorilor mobiliare) emitentilor straini pentru a cumpara echipamente militare. În acel context, pietele mondiale si nationale s-au prabusit, unele tari cu banci centrale puternice au reusit sa atenueze socul prin injectii masive de capital. Dupa încheierea Primului Razboi Mondial (1918) a urmat criza din anii 1920-1922, cauzata de deflatia postbelica si de crizele valutare si bancare din mai multe tari. Toti acesti ani învolburati au însemnat pierderi enorme de vieti omenesti, saracie, foamete si durere pentru supravietuitori. Despre Marea Depresiune Economica din perioada 1929-1933 s-a scris cât nu putem citi într-o viata de om. Aceasta criza interbelica s-a declansat în „joia neagra” (24 octombrie 1929): zeci de milioane de dolari au disparut de pe bursa, consumul s-a prabusit, investitiile au înghetat, actiunile s-au devalorizat cu peste 80-, productia industriala a SUA a scazut cu 46-, cea a Marii Britanii cu 24-, în Germania cu 41-, în Franta cu 32-. Milioane de someri s-au înregistrat în toata lumea. România nu a fost afectata prea mult de aceasta criza economica globala deoarece era subdezvoltata, putin industrializata. Nici bine nu si-a revenit lumea dupa aceasta perioada de pauperizare ca a trebuit sa intre în cel de-Al Doilea Razboi Mondial: milioane de morti, localitati distruse, saracie, extremism, „cortina de fier”. Spectrul unui nou razboi mondial - Cuban Missile Crisis - s-a ivit pe 14 octombrie 1962 si a durat 38 de zile. Întreaga lume a tremurat în timpul confruntarii dintre SUA si URSS în legatura cu rachetele nucleare sovietice amplasate în Cuba. Apoi, lumea s-a mai relaxat câtiva ani, pâna prin 1973, când a izbucnit Criza petrolului. Pe 15 octombrie 1973, tarile arabe exportatoare de petrol au decis sa stopoze livarile de petrol catre SUA si ale state dezvoltate pe motiv ca au acordat sprijin Israelului în razboiul de Yom Kippur. Pentru prima data în relatiile internationale a fost folosita ca arma o resursa naturala (petrolul). De atunci statele si oamenii s-au tot luptat pentru controlul resurselor naturale. Au urmat crize cu amplitudine regionala si intensitati locale, cum ar fi Black Monday sau criza bursiera din SUA (19 octombrie 1987), criza deficitului bugetar si a dezechilibrelor economice din Mexic (1994), criza asiatica (1997) când valutele mai multor tari din Asia s-au devalorizat, investitorii s-au retras, Thailanda aproape ca a intrat în faliment. Recent, am experimentat efectele crizei economice din perioada 2009-2012, generata de bula speculativa imobiliara din Statele Unitete, care a dus la o criza de lichiditati financiare, apoi injectii masive de capital ale Trezoreriei SUA, ale Bancii Angliei si a Bancii Centrale Europene. Aceasta criza economica a afectat sever economia si societatea româneasca. Salariile au fost reduse drastic, oamenii au pierdut locurile de munca, unii s-au salvat cât de cât financiar emigrând ulterior în alte tari pentru salarii mai bune, cu riscul destramarii familiilor si cu afectarea copiilor. Dupa prabusirea regimului comunist, România a trecut dintr-o criza-n alta. În primii ani dupa 1990, am fost martorii crizei generata de tranzitia la democratie si economie de piata. Mii de întreprinderi au fost închise, restructurate, privatizate. În anul 1991 a fost demarata reforma fondului funciar - restituirea proprietatilor nationalizate de regimul comunist -, care continua si astazi cu toate procesele si chinurile partilor implicate în dosarele civile si/ sau penale aflate pe rolurile instantelor de judecata. Cu sau fara „terapie de soc”, oamenii si-au pierdut locurile de munca, sanatatea si optimismul. O raza de speranta s-a ivit odata cu aderarea României la UE (2007), dar criza economica globala din 2009-2012 a diminuat încrederea oamenilor într-un viitor mai bun. Când parea ca am trecut si peste acest hop, a venit peste noi pandemia de Covid-19. Acum traim efectele unei veritabile crize sanitare cu mii de infectari si decese zilnice. Peste tot dezastrul sanitar se profileaza spectrul crizei preturilor din energie. De prin 2018, Jeffrey Sachs, considerat de revista Time cel mai mare profesor de economie din lume, avertiza în legatura cu posibilitatea izbucnirii unei crize alimentare globale, printre cauze fiind si aceea a calitatii din ce în ce mai slabe a liderilor politici. În România, pare ca ne-am lamurit în privinta calitatii clasei politice. Crizele politice ca urmare a incapacitatii liderilor de a avea un minim consens asupra politicilor publice exaspereaza populatia. Cum se instaleaza o noua guvernare, hop si criza: criza guvernului FSN - Petre Roman, criza guvernamentala din perioada „patrulaterului rosu” (1992-1994), criza guvenarii CDR si a partenerilor sai (1995-1999), criza executivului (dintre presedinte si premier) din 2007-2009, reluata în perioada 2012-2014. Formulele guvernamentale devin disfunctionale, prim-ministrii demisioneaza sau sunt demisi, reformele stagneaza, bunastarea se amâna, balamucul e aproape. Si noi nu ne mai facem bine... Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
