Cu Maia Sandu asteptând sa-si croiasca drum spre o noua victorie, expertii rusi par sa fie prinsi într-o situatie absurda si amuzanta. Ei trebuie sa aleaga între trei variante sigure de a pierde, fie prin promovarea unui oligarh cu probleme legale, fie prin sustinerea unui politician slabit si fara curaj, fie, de ce nu, prin sustinerea unui primar pe al carui caracter nici macar ei nu se mai pot baza. Fix acum un an de zile, Republica Moldova a facut cei mai semnificativi pasi pe drumul sau spre aderarea la Uniunea Europeana, dupa ce a primit oficial statutul de tara candidata. Într-un efort de a se alinia cu valorile si standardele europene, proeuropenii de la Chisinau au implementat reforme semnificative în diverse domenii, generând progrese remarcabile. Unul dintre aspectele cheie pe care Republica Moldova le-a abordat în ultimul an a fost combaterea coruptiei. Prin intermediul unor masuri legislative si institutionale, guvernul a facut eforturi constante pentru a consolida transparenta si responsabilitatea în sectorul public. Mai multe cazuri de coruptie – inclusiv ale oligarhilor fugari – au fost investigate si s-au înregistrat condamnari relevante, semn ca justitia si aplicarea legii devin tot mai eficiente. În ceea ce priveste economia, Republica Moldova a facut progrese notabile în promovarea dezvoltarii durabile si a investitiilor. Implementarea unor politici favorabile mediului de afaceri si a unor reforme structurale au stimulat cresterea economica si au atras investitii în sectoare cheie, cum ar fi tehnologia informatiei, agricultura si turismul. În plus, Republica Moldova a încheiat acorduri comerciale semnificative cu Uniunea Europeana, facilitând accesul la piata europeana si contribuind la diversificarea exporturilor. O alta realizare remarcabila a Republicii Moldova a fost progresul în consolidarea statului de drept si a drepturilor omului. Îmbunatatirea independentei sistemului judiciar, respectarea drepturilor fundamentale si promovarea egalitatii de gen au fost prioritati importante în ultimul an. Guvernul a luat masuri pentru a întari institutiile democratice si pentru a încuraja participarea cetatenilor în procesul decizional. Prin promovarea valorilor europene, Republica Moldova a demonstrat ca este hotarâta sa creeze un mediu inclusiv si respectuos fata de toti cetatenii sai. Din punct de vedere al cooperarii regionale, Republica Moldova si-a întarit si mai mult în acest an relatiile cu tarile vecine si a promovat dialogul constructiv în regiunea Europei de Est. Prin implicarea activa în initiativele regionale, Republica Moldova si-a consolidat statutul sau ca actor regional si a contribuit la promovarea stabilitatii si cooperarii în zona. Toate aceste progrese notabile, facute printr-o munca sustinuta zi de zi, demonstreaza angajamentul puternic al Republicii Moldova în a-si îndeplini obiectivele europene si în a-si consolida statutul de tara candidata la aderarea la Uniunea Europeana. În ciuda provocarilor si obstacolelor, la doi pasi de razboiul pornit de Putin în Ucraina, Republica Moldova a demonstrat ca este dispusa si ca este capabila sa faca schimbari semnificative si sa se alinieze standardelor europene. Progresele impresionante realizate de Republica Moldova în ultimul an fac ca promitatorul sau viitor european sa poata fi privit cu optimism, cu fiecare pas facut înainte, Republica Moldova apropiindu-se tot mai mult de atingerea obiectivelor sale europene si de realizarea visului de a deveni un membru deplin al Uniunii Europene. Însa, în timp ce proeuropenii de peste Prut au motive sa fie mândri de progresele concrete înregistrate în ultimul an, într-o cu totul alta parte a planetei, într-un birou de la Kremlin, niste cetateni sunt îngrijorati pentru anul care vine, 2024, si alegerile prezidentiale care vor avea loc la Chisinau. Tocmai de aceea este momentul sa ne gândim, omeneste, cu putina empatie si la strategii politici rusi carora le-a fost repartizat dosarul „Republica Moldova” si care se afla astazi în dilema hilara de a nu sti ce candidat sa sustina pentru a pierde viitoarele alegeri prezidentiale. Cu proeuropeana Maia Sandu întarita în functia de presedinte în exercitiu, Rusia are de-a face cu o analiza foarte dificila, fiecare optiune din cele disponibile acum pe piata având propriile sale probleme comice. În fruntea listei îl avem pe Ilan Sor, oligarhul excentric si controversat (fugar, momentan, în Israel) care pare sa colectioneze cu pasiune probleme legale precum altii colectioneaza timbre rare, el câstigându-si renumele datorita metodelor sale neortodoxe de a face afaceri si politica. Cu posibilitatea reala de a fi extradat si arestat la Chisinau, Sor ar putea fi candidatul perfect pentru Rusia, ei putând sa-l sustina cu bucurie stiind ca ar putea transforma Republica Moldova într-o adevarata scena de comedie. Cu toate acestea, riscul este nu doar ca vor pierde alegerile în fata Maiei Sandu, dar s-ar putea sa aiba si o audienta remarcabila la Chisinau pentru „spectacolul” penal, acest lucru fiind ca si cum consultantii rusi ar risca sa-si urmareasca propriul spectacol comico-juridic jucat într-un tribunal moldovenesc. Imediat dupa aceea îl zarim si pe nelipsitul Igor Dodon, politicianul care a acumulat atâtea înfrângeri în cariera sa încât unii îl considera un expert în a pierde alegeri. Dupa ce a suferit deja înfrângeri în alegerile trecute pentru primaria Chisinaului ori în cele prezidentiale, Igor Dodon pare sa nu aiba curajul necesar sa se încumete sa candideze în aceasta toamna nici macar pentru Primaria Chisinaului, lasând o mare întrebare în mintea tuturor: „Ce curaj îi va mai trebui pentru a conduce o tara întreaga?”. Aparent, în fata alegerilor, el prefera sa faca un pas înapoi si sa observe de pe margine, iar o astfel de lipsa de încredere în propriile capacitati ar putea fi un semn destul de clar ca Dodon nu este candidatul ideal pentru Kremlin. Pentru ca, evident, Rusia se confrunta acum cu dilema de a sustine un politician care nu reuseste sa se ridice nici macar la nivelul unui primar de oras, acest lucru fiind ca si cum Kremlinul si-ar arunca banii într-o fântâna fara fund, în speranta ca se vor întoarce transformati într-o minune politica. Iar ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, poate fi Ion Ceban, actualul primar al Chisinaului, care si-a schimbat culorile politice dupa directia vântului, de la est catre vest, dintr-un primar de stânga – fost comunist, apoi socialist – devenind unul proeuropean conjunctural, de parca am viziona o telenovela politica în care Ceban joaca rolul principal al unui politician metamorfozat. Rusia s-ar putea simti tentata sa-l sustina în speranta ca va câstiga alegerile, dar acest lucru ar însemna sa-si asume riscul ridicolului atunci când Ceban si-ar putea schimba din nou tabara politica în timpul mandatului sau, purtându-si masca de proeuropean în timpul zilei si aruncându-se în bratele Kremlinului pe întuneric. Aceasta dilema rusa a stârnit cu siguranta multe hohote de râs si discutii între decidentii politici rusi care au avut norocul sa nu le fi fost repartizat lor dosarul Republicii Moldova. Asta în timp ce „ai nostri”, bietii de ei care se ocupa de Moldova, cine mai stie, poate ca si-au petrecut noptile nedormite gândindu-se daca ar trebui sa mearga pe mâna unui om de afaceri cu probleme sau a unui politician cu probleme de încredere ori a unui primar care nu are probleme sa minta asa cum respira. Pâna la urma, sa nu uitam ca politica este – în multe privinte – un spectacol comic în sine. Si cum ar putea Rusia sa se lase mai prejos în acest spectacol? Cu Maia Sandu asteptând sa-si croiasca drum spre o noua victorie, expertii rusi par sa fie prinsi într-o situatie absurda si amuzanta. Ei trebuie sa aleaga între trei variante sigure de a pierde, fie prin promovarea unui oligarh cu probleme legale, fie prin sustinerea unui politician slabit si fara curaj, fie, de ce nu, prin sustinerea unui primar pe al carui caracter nici macar ei nu se mai pot baza. Dar poate ca Moscova va face o mutare neasteptata si va încerca sa-si împace propria constiinta prin sustinerea tuturor celor trei candidati în acelasi timp. Ar putea fi primul scenariu din istorie în care vom vedea un candidat care îsi începe discursul de înfrângere spunând: „Indiferent de rezultatul obtinut, multumesc tuturor pentru sprijin, dar as vrea sa adresez un mare multumesc în mod special Kremlinului pentru ca a fost, de la început pâna la final, alaturi de mine si de ceilalti colegi cu care împart esecul în aceste alegeri!”. Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova
