Ce-mi place toamna dimineata, când gasesc câte o ceapa rosie uitata în pamânt; apoi dovlecei crescuti peste masura, care nu mai sunt buni decât pentru animale; când câinele, Duca noastra, doarme frânta în bot în balconas, dupa ce a umblat cine stie pe unde toata noaptea; da din picioare prin somn – cred ca si acum se bate cu vreun dusman. Îmi place pâna si joagarul pe care-l aud toata ziua (ca dintii mai trebuie ascutiti din când în când), niste tipi care bat cuie în acoperisul unei case noi. Îmi plac roiurile de vrabiute ce ciripesc înnebunite prin visini, îmi plac pâna si masinile, dubitele de toate culorile, care se duc grabite la serviciu, de parca se goleste tot satul de benzina si smog. Îmi produc o fericire nedefinita teii de la biserica, ce-si leagana alene frunzisul. Îmi place fântâna ramasa mai nefolosita (acum avem apa curenta), cu galeata cu frânghie ramasa mai nefolosita de ani de zile, cu iarba adunata în jur (uf, nu mai vine ala sa taie iarba; suntem acum la mâna zdranganitorilor astora cu cositorile mecanice), cu cei doi nuci ca doi papi, leganându-se. Pax vobiscum! Si-mi place grâusorul albit crescut prin iarba toamnei. Si greierii nu se lasa: cânta! Ce-mi plac prigorii care se aduna pe deal într-un loc. Fac a ploaie, dar nu ploua. Cineva se aude turnând graunte dintr-un vas în altul. Probabil le vântura. Maria e plecata la vecina Dumi sa dea cadouri la cei mici. Maria a fost plecata în Italia la baiat si de acolo le-a cumparat. Se topeste dupa cei mici. Asa o stiu dintotdeauna. Pe urma aduce pere clapp de la Marian si Dumi. Îmi aleg câteva: manânc pere si ma uit la tenis. Gospodarii seriosi taie iarba cu cositoarea mecanica – noua moda nationala. Sa nu cresca un centimetru – mama ei! Seriosi, cu burtile revarsate. Duca, cateaua noastra, doarme neîntoarsa, nederanjata nici de cositoare ce bârâie, frate, toata ziulica, nici de tigancusele care merg la magazin si striga cât ce pot: Hai, fa, încoa’... Si greierii iubareti cânta si cânta. No se puede vivir sin amar, zice spaniolul. Nu se poate trai fara a iubi. Si vorba Poetului: De ce-as fi trist? Si totusi... Dar mie îmi produc fiori în continure si cartile. Citesc Musil (iarasi), Malcom Lowry, care a retinut vorba spaniola: No se puede vivir sin amar (Nu se poate trai fara a iubi). Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
