Criptoactivele au atras atentia investitorilor si a autoritatilor în ultimii ani, atât datorita evolutiei incredibile a preturilor, cât si datorita faptului ca propun un nou model de încredere descentralizata. Criptoactivele au devenit un subiect de interes la nivel mondial în octombrie 2008 dupa publicarea unui articol sub pseudonim (Satoshi Nakamoto) referitor la o noua modalitate de a transfera valoare pe internet care a conturat un mecanism de tranzactie peer-to-peer - blockchain - si a creat în 2009 primul criptoactiv - Bitcoin (BTC). Numeroase tehnologii blockchain si criptoactive care servesc ca medii de schimb s-au dezvoltat de atunci. Un alt moment important pentru domeniul criptoactivelor a fost dezvoltarea si lansarea în 2015 a platformei Ethereum si a criptoactivului asociat Ether (ETH). Aparitia noilor tehnologii a fost determinata de o nevoie reala - sistemul financiar este unul centralizat si reglementat astfel ca transferurile de valoare sunt relativ încete si scumpe, astfel ca noile tehnologii au ca scop sa faciliteze detinerea, trimiterea si primirea banilor sau a obiectelor de valoare digitale între oricare doua persoane fara vreun intermediar central (de exemplu o banca sau un procesator de plati). Ideea de baza din spatele bazelor de date blockchain consta în crearea unei baze unice de date distribuite, care sa fie accesibila tuturor - unde oricine poate vizualiza soldurile si realiza tranzactii în orice moment - dar în care registrul nu este controlat de o singura entitate, guvern, companie sau persoana. Altfel spus, este creat un registru distribuit care nu necesita vreun permis si este mentinut pe o baza descentralizata. În ultimii ani, piata criptoactivelor a trecut prin toate fazele clasice ale unei tehnologii disruptive (cresteri majore, dar si scaderi semnificative, perioade de euforie si momente de disperare) devenind din ce în ce mai atractiva pentru investitorii individuali si cei institutionali. Capitalizarea pietei tuturor criptoactivelor ajungând în prezent la peste 2100 miliarde de dolari (de aproximativ 10 ori Produsul Intern Brut al României, la nivelul Uniunii Europene doar Germania si Franta au un PIB mai mare). Criptoactivele reprezinta o alternativa investitionala pentru multi investitori, dar modalitatea în care pot fi evaluate corespunzator ramâne una dintre cele mai complexe, provocatoare si generatoare de dezacorduri operatiuni la nivelul pietei criptoactivelor. Analistii financiari utilizeaza mai multe tehnici de evaluare (spre exemplu, Metoda pietei adresabile; Metoda costurilor de productie; Metoda fluxurilor viitoare de active; sau Evaluarea criptoactivelor ca o retea), dar din nefericire niciuna dintre metode nu este la fel de robusta sau acceptata precum o reprezinta metoda fluxurilor de numerar actualizate în cazul actiunilor sau a metodelor bazate pe rata dobânzii si a riscului de credit în cazul obligatiunilor. Din perspectiva evaluarii, profesorul Aswath Damodaran, Universitatea din New York, considera ca criptoactivele sunt mai asemanatoare cu marfurile sau valutele decât cu instrumentele financiare de proprietate (actiunile) sau de datorie (obligatiunile), astfel ca evaluarea ramâne provocatoare. Profesorul Damodaran considera ca „nu totul poate fi evaluat, dar aproape la orice îi poate fi stabilit un pret” si subliniaza faptul ca activele pot fi clasificate în 3 categorii: a) active care pot fi atât evaluate, cât si li se poate stabili un pret (de exemplu actiunile, obligatiunile); b) active carora li se poate stabili un pret mult mai usor decât sa fie evaluate (de exemplu marfurilor); c) active carora li se poate stabili doar un pret (de exemplu valutelor si obiectele de colectie). Din aceasta perspectiva, criptoactivele se încadreaza între categoria a doua si a treia. În ciuda entuziasmului, ramân provocari semnificative pentru investitorii care doresc sa investeasca pe aceste piete mai ales ca putini oameni chiar înteleg ce sunt cu adevarat criptoactivele sau la ce folosesc. Sunt o moneda alternativa? O tehnologie? O investitie de capital de risc? O bula speculativa? Având în vedere volatilitatea ridicata a pretului criptoactivelor, acestea prezinta un risc de piata foarte ridicat pentru investitori, putând facilita câstiguri foarte mari într-o perioada scurta de timp, dar si pierderi majore. Mai mult, calitatea informatiilor este mai redusa comparativ cu instrumentele financiare „traditionale”, manipularea preturilor este mult mai facila, riscul operational este mai mare deoarece pietele nu sunt reglementate existând cazuri de fraude. Autoritatile nationale, în special bancile centrale, sunt din ce în ce mai interesate de acest domeniu deoarece în timp ce anumite criptoactive au potentialul de a face platile si transferurile mai eficiente, unele dintre caracteristicile lor pot spori riscurile de spalare a banilor si de finantare a terorismului. Alin Andries este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
