De aceea multi dintre tineri aleg din start sa-si caute ceva în afara. Nu vor sa se milogeasca pe aici si oricum e mai cool sa lucrezi în Berlin sau Londra decât sa-ti faci veacul prin Vaslui. Ionut Apetrei este fiul unor tarani din judetul Vaslui. Are 33 de ani si este la o rascruce a vietii sale, a primit o oferta pentru o slujba la un hotel din Germania si nu stie cum sa le spuna parintilor sai. De mic copil a fost silitor si a învatat cât a putut el mai bine. Parintii, desi oameni simpli, fara prea multa carte si mai ales fara resurse financiare îndestulatoare, s-au chinuit si l-au ajutat sa ajunga „om cu carte”, sa poata sa-si gaseasca o slujba care sa-i asigure un trai decent. Ionut a terminat mai întâi cel mai bun liceu din Vaslui, cu 10. Apoi a ajuns la facultate la Iasi, a studiat Economie, era cumva la moda, i se parea ca-i ofera perspective. A fost un student stralucit, de 10, din nou. Stie dumnezeieste si doua limbi straini: engleza si franceza. Cu toate acestea de când a terminat de vreo noua-zece ani se zbate sa-si asigure traiul de zi cu zi. Mai mereu a fost platit putin peste salariul mediu, nici sa traiasca pe picior mare, dar nici sa moara de foame. Îl tine aici speranta, prietenii si parintii lui. Marele ghinion al lui Ionut este, zice mereu tatal sau, ca nimeni din familie nu stie pe cineva cu putere sa-i ofere si lui o sansa, „un servici’ la stat maica, acolo este bine”, îi spune oftând si mama lui când rar trece pe acasa. Tudor Buzatu este si el din orasul Vaslui. A terminat Liceul Teoretic „Mihail Kogalniceanu”, cea mai bine cotata unitate de învatamânt din judet, rivalizeaza cu cele din Iasi sau Bucuresti. Mereu are câte-o generatie care straluceste. Ulterior, a studiat la Universitatea Bucuresti, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala si a obtinut o licenta în Stiinte Politice si Administrative. A facut o mica pauza, timp în care si-a gasit un prim job la o firma de imobiliare si a urmat si cursurile unui master la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative Bucuresti unde s-a specializat în Drept European. Potrivit propriului CV, Tudor stie bine engleza, este certificat Cambridge în acest sens si rupe binisor franceza si italiana. Chiar înainte de-a absolvi, Tudor Buzatu a aterizat pe functia de director executiv la SC Crav SA Vaslui, (societate înfiintata de Consiliul Judetean Vaslui, practic finantata din bugetul institutiei conduse de tatal sau). În acest timp a mai cochetat cu politica si a ajuns sef la tineretul PSD din Vaslui. Zilele trecute, Tudor a dat iar lovitura. A fost numit în functia de secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, asta dupa ce în 2018 a mai ocupat o functie similara, dar într-o alta structura guvernamentala. Seful lui de acum este Marian Neacsu, un apropiat al lui Marcel Ciolacu, presedintele PSD si un cunoscut mai vechi al „baronului rosu” si fostului profesor de „stalinism-leninism”, Dumitru Buzatu, seful de acum al Consiliului Judetean Vaslui. Ionut Apetrei este un personaj inventat pentru dramatizarea situatiei, pentru comparatie. Ca el sunt însa mii de tineri reali, în carne si oase, unii cu rezultate si întelegere a vietii mult mai profunda decât cele ale fictivului Ionut. Totusi, multi dintre ei nu au nici o sansa sa conduca vreodata o institutie/firma de stat si nici sa lucreze pentru guvernul tarii din simplu motiv ca nu cunosc pe nimeni din politica. Tudor, în schimb, este singurul copil al familiei Buzatu, mama lui, la rândul ei implicata în politica, este parlamentar. Nu spunem ca Tudor este vreun incapabil, vrem însa sa scoatem în evidenta ca într-o competitie directa persoanele care nu au pile politice sau nu cunosc pe nimeni care sa-i influenteze pe guvernanti au sanse foarte mici, aproape egale cu zero, sa ajunga într-o functie de decizie, la nivel guvernamental sau sa ocupe o pozitie bine remunerata într-o institutie de stat. De aceea multi dintre tineri aleg din start sa-si caute ceva pe „afara”. Nu vor sa se milogeasca pe aici si oricum e mai cool sa lucrezi în Berlin sau Londra decât sa-ti faci veacul prin Vaslui. Din acest motiv pierdem de doua ori. În primul rând, pierdem expertiza lor. Multi oameni capabili parasesc tara fara sa se uite înapoi, iar o parte importanta dintre ei întemeiaza familii acolo, plateste taxe si impozite si contribuie la PIB-ul tarii de adoptie. A doua oara pierdem fiindca suntem nevoiti sa muncim ca sa platim taxe pentru oameni, nu mereu, dar de cele mai multe ori, incapabili sa gândeasca directii mai bune pentru viitor. La sfârsitul lunii, când vine fluturasul de salariu, sa va uitati de doua ori la el, cu mare atentie. O sa observati ca aproape jumatate s-a dus la stat, adica în buzunarele guvernului, executiv care-i va cheltui si pentru leafa neta, impozitele si asigurarile de sanatate, pensii si somaj ale lui Tudor Buzatu. În locul lui putea fi un nepot, o sora sau un fiu care-au stralucit în scoala, erau de 10, dar acum lucreaza prin Londra, Paris, Berlin sau mai stiu eu prin ce oras din Europa. Sunt la fel ca Ionut Apetrei, personajul nostru imaginar. Pacatuiesc ca nu stiu pe nimeni în politica, la vârf!
