...Trebuie sa fi fost într-o dupa-amiaza de primavara fara sfârsit, când cerul capata culoarea muscatei. Ori poate se înnegrea si începea o ploaie domoala, întunecata, fara sfârsit. Dar nu îmi pasa în drumul meu spre locul de joaca. As putea sa marturisesc - de ce nu? - ca în perioada aceea toate mi se amestecau în minte, iar cerul era stralucitor, ca un vesnic curcubeu. Era cerul cel mai albastru din lume, cel mai senin si cel ma (...)
