Sfântul Grigorie Palama argumenteaza, pe pagini întregi, ca o femeie, anume Maica Domnului, este cea care L-a vazut prima pe Fiul sau Cel Înviat: "Prima dintre toti oamenii care a primit de la Domnul vestea cea buna a Învierii Domnului a fost, asa cum era cuvenit si drept, Nascatoarea de Dumnezeu. Si Aceasta L-a vazut înviat înaintea tuturor, si s-a bucurat de dumnezeiasca Sa convorbire, si nu numai ca L-a vazut cu ochii si L-a auzit cu urechile ei, dar s-a si atins prima si singura cu mâinile de preacuratele Lui picioare, chiar daca evanghelistii nu spun toate acestea în chip deschis, nevrând sa o aduca spre marturie pe Maica Sa, ca sa nu dea motiv de banuiala celor necredinciosi" (Sfântul Grigorie Palama, "Omilii" (I), Editura Doxologia, Iasi, 2019, pp. 238-239). Tot Sfântul Grigorie Palama explica si pasajul: "Si înviind dimineata, în ziua cea dintâi a saptamânii (Duminica), El s-a aratat întâi Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni" (Marcu 16, 9), argumentând ca Maria Magdalena este cea care l-a vazut prima dintre mironosite, dar nu la prima sa venire la mormânt: "Potrivit lui Ioan, aceasta nu numai ca a venit atunci la mormânt, dar a si plecat de la mormânt fara sa Îl vada pe Domnul. Caci alearga si vine la Petru si la Ioan si le vesteste nu ca a înviat Domnul, ci ca a fost luat din mormânt, ceea ce arata ca înca nu stia de Înviere. Ramâne deci ca Domnul nu S-a aratat Mariei prima în sens absolut, ci (i S-a aratat ei întâi) dupa venirea deplina a zilei" (op. cit., p. 238). *** Femeile mironosite au urcat si pe Golgota cu Iisus, pe când ucenicii de sex masculin (cu fericita exceptie a Sfântului Apostol Ioan) se ascundeau "de frica iudeilor". Imediat dupa sabat, când nu se ivisera înca zorii zilei de duminica, ele au venit la mormânt cu aromate (sau miruri - de unde si denumirea de "mironosite") pentru a unge trupul Celui care fusese îngropat în graba si care nu avusese parte de rânduiala cuvenita înainte de punerea în mormânt. Curajul si evlavia, jertfelnicia si dragostea lor au biruit teama de întunericul noptii, frica de soldatii care pazeau mormântul, grija ca nu are cine sa mute piatra cea mare care astupa intrarea. Ele au facut o alta alegere decât apostolii barbati, caracterizati, la acel moment, prin prudenta sau comportament cerebral dominat, de fapt, de instinctul de conservare. Au ales sa fie femei în deplinul sens al cuvântului. Adica au ales sa iubeasca jertfelnic si sa creada în inima lor ca nimic nu e de nebiruit! Si s-au învrednicit de cea mai mare binecuvântare, aceea de a fi primele care sa-L vada pe Domnul si Mântuitorul cu trupul înviat. Un dar pe care abia mai apoi l-au primit apostolii mai apropiati lui Iisus, inclusiv "cel mai iubit dintre ei", adica Ioan. Daca ar fi ramas la nivelul unui feminism nivelant al oricaror diferente dintre barbat si femeie - cum se tot face propaganda acum -, mironositele ar fi ratat si Golgota si Învierea, nu ar mai fi fost primele mesagere ale singurului lucru nou sub soarele istoriei, rostind cele dintâi: Hristos a înviat! Actiunea acestor "purtatoare de miruri" este prima si cea mai autentica miscare feminina. În ea orice femeie se poate regasi, poate vedea cât de sus ajunge daca-si cultiva propriul dar si nu râvneste la darurile specifice barbatului. *** Duminica mironositelor este, printre altele, si prilej de a reflecta asupra rolului si lucrarii femeilor crestine în Biserica. Deloc întâmplator, femeile sunt majoritare în biserici, la slujbe sau la diferitele activitati. Mamele si bunicile crestine sunt cele care, cel mai adesea, formeaza barbati virtuosi, unii dintre ei ajungând chiar în sinaxare. Se cuvine, asadar, sa cinstim nu doar acum, ci tot timpul curajul si jertfelnicia femeilor crestine. O Biserica ce are femei evlavioase si duhovnici iscusiti este o Biserica vie! *** Nu este vorba nici o clipa de a valoriza mai mult femeia decât barbatul atunci când le evocam pe mironosite. Se cuvine sa punctam, în final, si acest lucru. Pentru ca, atât femeia, cât si barbatul au, fiecare, un loc important în lucrarea lui Dumnezeu. "Femeile au fost primele care au preaslavit pe Hristos Cel înviat, iar apostolii, primii care au suferit pentru El. Femeile erau pregatite cu miresme, iar apostolii pentru chinuri. Femeile au intrat în mormânt, iar apostolii aveau sa intre curând în temnite. Femeile s-au grabit sa-si arate lauda, iar apostolii au îmbratisat lanturi pentru El. Femeie au varsat mir, iar apostolii si-au varsat sângele" (Petru Hrisologul, Predica 79).
