Ceea ce mi-a lasat un gust amar a fost nu atât interviul ca atare (în definitiv, n-aveam alte asteptari de la Dughin), cât comentariile de pe site ale cititorilor. Si acolo si, vai, în multe alte locuri am vazut câta lume e obnubilata de propaganda Kremlinului, cât credit au diatribele antiamericane si antiliberale. Daca ma opresc aici asupra proaspatului interviu cu Aleksandr Dughin aparut pe site-ul revistei Causeur este pentru ca ne aflam în plina invazie a Ucrainei si e interesant de vazut ce comentarii „la cald” face mentorul spiritual al lui Putin. Si sunt, într-adevar, câteva elemente care, fara sa fie noutati absolute, ne determina sa întelegem mai bine motivatiile Kremlinului atunci când a declansat razboiul. Daca lasam la o parte ironiile - cam fara sare si piper - la adresa filosofului Bernard-Henri Lévy, punctul pe i este pus de la început: Rusia este în razboi nu cu Ucraina, ci cu Occidentul, cu „hegemonia liberala mondialista”. De asta a folosit Putin formula „operatiune militara speciala”, pentru ca nu se putea vorbi de razboi atunci când el se desfasoara în interiorul Rusiei (!). Razboiul exista, dar el este împotriva globalismului, a lui George Soros (ar fi fost de mirare ca Soros sa lipseasca de aici), a lui Joe Biden, a atlantismului. Pe scurt - împotriva ordinei liberale mondiale si a imperiului american. Ucraina e o obiectiv pe termen scurt, prin cucerirea Ucrainei, în mod automat, Rusia va redeveni un imperiu alaturi de celelalte imperii si va constitui un pol independent într-o lume multipolara. Ar fi minunat, continua Dughin, ar fi o extraordinara revolutie geopolitica daca se va crea un bloc ce ar cuprinde Rusia (incluzând Ucraina) si China (incluzând Taiwanul). În felul acesta hegemonia occidentala ar fi aneantizata. Partea absurda (si involuntar comica) a acestui rationament este ca Dughin ne asigura ca Europa n-ar avea decât de câstigat, ca ea ar putea redeveni un pol de putere si ar putea opta fie sa continue politica atlantista, fie sa întretina relatii amicale cu Rusia. Orice persoana de bun simt se întreaba aici cât ar conta Europa în fata monstrului rezultat din alianta dintre Rusia si China. Dar Dughin stie ce face: el stimuleaza sentimentele antiamericane ale europenilor (ale francezilor, în speta) si le flutura pe la nas o ipotetica independenta în raport cu Statele Unite, momeala pentru nationalisti si suveranisti. Dupa etapa seductiei, urmeaza amenintarile: în momentul de fata Europa nu e în pericol, dar daca va fi agresiva, daca va continua sa fie baza militara a Statelor Unite, atunci se va gasi într-o situatie fragila. Dupa victoria Rusiei va lua nastere o noua ordine mondiala. Esential pentru rusi, subliniaza Putin, este sprijinul din partea Chinei (si al Iranului, dar mai ales al Chinei). Ucraina nu este o problema pentru ca „Ucraina n-a existat niciodata”. Bine, zice persoana care îi ia interviul, atacati vehement imperiul occidental si acum aparati imperiul rus: nu e aici o contradictie? Nici vorba, raspunde senin Dughin, imperiul liberal e rau nu pentru ca este imperiu, ci pentru ca este liberal („acest imperiu liberal anglo-saxon, materialist, capitalist, individualist, bazat pe pervertirea tuturor traditiilor, este imperiul Anticristului”…). Poporul rus, cu putine exceptii, îl sustine fara rezerve pe Putin deoarece a înteles ca liderul de la Kremlin nu avea alternativa, el a trebuit sa atace ca sa-si apare tara. Poporul rus stie ca acest razboi este un razboi sfânt dus împotriva liberalismului si hedonismului. Pentru rusi, valorile occidentale sunt valori ale degradarii, ale perversiunii morale, ale nihilismului. Razboiul actual înseamna un adio clar spus globalizarii si cultului proprietatii private. Trei personaje decid astazi soarta lumii: Putin, Biden si Xi Jinping. Da, rusilor nu prea le place democratia, ei vor un „tar”, un conducator puternic, adauga Dughin; în viziunea lui, occidentalii sunt niste idioti preferând democratia întrucât se lasa astfel manipulati de un sistem dictatorial ce are aparente democratice. Dughin ne serveste în acest interviu (scuzati exprimarea vulgara) tot tacâmul: conspirationism, nationalism, xenofobie, misticism, anticapitalism, retorica agresiva etc. Accentul pe care îl pune pe relatia cu China constituie, bineînteles, un serios motiv de îngrijorare. Ceea ce mi-a lasat un gust amar a fost nu atât interviul ca atare (în definitiv, n-aveam alte asteptari de la Dughin), cât comentariile de pe site ale cititorilor. Si acolo si, vai, în multe alte locuri am vazut câta lume e obnubilata de propaganda Kremlinului, cât credit au diatribele antiamericane si antiliberale. Fac abstractie de troli si de agentii de influenta (profit de ocazie si recomand o carte foarte utila: Retelele Kremlinului în Franta, editura Les Petits Matins, 2016) si sunt convins ca printre cei care emit tot felul de aberatii sunt multi oameni de buna credinta. Din nefericire, aceasta propaganda e activa si la noi, când vezi ce circula pe retelele de socializare îti pui mâinile în cap. Da, unii nu vor sa traiasca în Europa, ci în acea Eurasie pe care o viseaza Dughin. Un vis care sper ca este, pentru cei mai multi dintre noi, un cosmar. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
