Conditia unei vieti decente nu mai e reprezentata de lucrurile cu adevarat necesare, ci de acelea care ofera placere. Nu mai manânci pentru ca ti-e foame, ci pentru ca are gust bun si nu te poti abtine, nu te îmbraci pentru ca ti-e frig, ci pentru a arata bine, a te simti bine când esti admirat de ceilalti. Necesitatea a fost înlocuita aproape total cu placerea, satisfactia imediata. Nu stiu câti dintre copiii de azi mai citesc cartile clasice sau mai vad filmele de desene animate clasice, cum e Cartea Junglei, de exemplu, care din punctul meu de vedere, este o pelicula geniala din toate punctele de vedere. Am vazut-o de nenumarate ori si as mai vedea-o la nesfârsit pentru ca pur si simplu nu ma pot desprinde de ecran. Dintre multele scene memorabile este si cea în care ursul Baloo îi da sfaturi de supravietuire puiului de om, Mowgli. Aceea nu este cum se poate crede la prima vedere doar un cântec comic, un dans simpatic, o scena reusita, ci o lectie de viata în adevaratul sens al cuvântului. Filosofia cuprinsa în doar câteva versuri, dublate de imagini, dans si muzica face cât un semestru de scoala. Este vorba despre fondul tuturor problemelor, despre baza pe care ar trebui sa o aiba în vedere oricine: omului îi trebuie extrem de putin ca sa fie multumit, iar acel putin este mereu la îndemâna lui, si oferit gratuit de natura. De aici pornesc toate, de la necesitatile primare (bare necessities). Multumirea si placerea înseamna satisfacerea acestor nevoi si nimic mai mult. Ceea ce depaseste acest prag aduce necazuri. Dar asta e doar o idee învechita, una gasita numai în carti, daca s-ar fi ramas la acest nivel, totul ar fi fost doar armonie si pace primitive, dar, nu s-a putut, omul a vrut mai mult, din ce în ce mai mult, a trebuit sa mearga în satul cu semeni de-ai lui si sa evolueze. Necesitatile primare au devenit ceva de neglijat, iar cele secundare au capatat semnificatii din ce în ce mai importante. Astazi, mai mult, necesitatile de nisa sunt la mare cautare. Daca la început un om nu avea în posesia lui decât blana care îi tinea cald si sulita de vânatoare, cel mult, astazi depindem de o multitudine de obiecte pe care trebuie sa le caram cu noi oriunde am merge. Am ajuns foarte departe fata de punctul de plecare si nu mai poate fi vorba de întoarcere. Necesitatile primare si-au schimbat cu totul consistenta: nu avem nevoie doar de ceva de mâncat, e chiar ridicol sa gândesti astfel, e de neimaginat ca un om ar putea avea nevoie doar de mâncare pentru a trai (desi, în esenta, chiar asa este). Pentru a fi multumit precum Baloo are nevoie de urmatoarele lucruri: hrana proaspata, gatita, gustoasa, diversa si în cantitati mari, servita în conditii de igiena totala, bautura diversa, haine si încaltaminte pentru toate anotimpurile si momentele zilei, casa pentru locuit cu baie si utilitati, televizor, telefon. Acestea sunt necesitatile primare de azi. Nimeni nu poate negocia cu cineva sub aceste elemente niciodata, este de neconceput ca macar unul dintre ele sa lipseasca, este inuman... Cine mai traieste precum Baloo, din ce îi ofera natura este ori nebun, ori pierdut si uitat pe o insula pustie. Un om primitiv nu cara decât foarte putina hrana cu el. Mânca ce gasea pe drum, bea apa din izvoare. Ce era în surplus abandona fara teama ca face un pacat. Daca vâna o caprioara, lua cu el de multe ori doar o pulpa sau o bucata de carne. Era o risipa extraordinara. Copaci întregi ramâneau în fiecare an neculesi, recolte de vita de vie se stricau pe dealuri, grâul, porumbul ramâneau în salbaticie si putrezeau. Pentru ca omul nu avea nevoie de mai mult. Mânca atunci când gasea hrana si ramânea flamând când nu gasea. Nici prin gând nu-i trecea sa strânga, sa depoziteze, sa pastreze pentru mai târziu. Nu planta niciodata vreun copac, nu crestea vreun animal. Traia de azi pe mâine. Momentele de fericire erau acelea când gasea hrana, iar cele de nefericire când nu gasea. Era atât de simplu. Acum ziua se împarte într-o multime de momente de fericire si nefericire, în functie de cum sunt atinse elementele primare actualizate amintite mai sus. Daca acestea sunt asigurate constant, atunci nu mai sunt suficiente si se deschide o alta lista cu lucrurile de care are nevoie un om pentru a fi mai mult decât multumit: bani de cheltuiala, mijloc de transport, socializare, entertainment, articole de lux. Din acest punct, multumirea lui este direct dependenta de lucrurile aflate în surplus. Nu mai are absolut nicio importanta ca are ce mânca, unde dormi, cu ce se îmbraca, televizor, telefon, utilitati. Daca îi lipseste fie si una dintre elementele de pe noua lista e nenorocit. Altfel spus, conditia unei vieti decente nu mai e reprezentata de lucrurile cu adevarat necesare, ci de acelea care ofera placere. Nu mai manânci pentru ca ti-e foame, ci pentru ca are gust bun si nu te poti abtine, nu te îmbraci pentru ca ti-e frig, ci pentru a arata bine, a te simti bine când esti admirat de ceilalti. Necesitatea a fost înlocuita aproape total cu placerea, satisfactia imediata. Când „Baloo” cel nou pleaca azi, fie si pentru câteva ore, de acasa trebuie sa care cu el o multime de lucruri. Daca uita unul, e jale. Frigiderul lui este permanent plin de mâncare, dulapul prin de haine, casa plina de mobila. Strânge/cumpara tot ce poate, tot ce îi place, si depoziteaza. Omul actual e un veritabil arhivar. Si majoritatea timpului liber, când nu lucreaza, si-l petrece organizând toate aceste lucruri pe care le poseda: face curatenie în casa, spala, gateste, ordoneaza, repara, se aranjeaza etc. Ceea ce este foarte trist e ca nimeni nu mai poate sta astazi degeaba cum statea în trecut atunci când avea „de toate”. Nu pentru ca nu li se da voie, ci pentru ca au uitat cum se face. Judecând lucrurile din alta perspectiva se poate spune ca nu suntem doar dependenti de lucruri, ci si de activitati. A sta degeaba, adica a nu face ceva interesant, constructiv, relevant echivaleaza cu neîmplinirea, cu pedeapsa. Esti multumit dupa ce ai venit de la serviciu, ai dat cu aspiratorul, ai spalat si calcat rufele, ai dat mâncare copiilor, ai facut baie? Poate ca esti, dar pentru o perioada foarte scurta de timp în care nu poti nici atunci sta fara sa faci nimic, ci te uiti la televizor, asculti muzica, joci tot felul de jocuri pe calculator sau tableta. Daca gasiti un om care poate sta absolut degeaba dupa ce termina munca, sa mi-l aratati si mie ca sigur e un fenomen. Statul într-o râla, privind în gol, cu burta plina ca o maimuta pe o creanga e o imposibilitate. Da, deci o alta necesitate primara pe care nu o mai luam de mult în seama este timpul liber. Acesta este chiar vazut azi ca un dusman, fugim de el ca de dracul, nu-si permite nimeni sa piarda vremea din scurta lui viata. Aceasta trebuie umpluta pâna la refuz cu lucruri, oameni, obiecte si activitati, nu trebuie lasata nicio pauza. Pentru ca asta ne poate trimite înapoi în trecut... Briscan Zara este scriitor si publicist
