Scriitorul iesean Bogdan Cretu a avut parte de o aventura ce greu o va putea uita. În timp ce se afla în vizita în Istanbul, “unul dintre orasele mele preferate”, i-a fost furat portofelul cu tot cu bani si acte. Ce a urmat dupa si cum s-a descurcat cititi în rândurile de mai jos. “Am avut o experienta totala la Istanbul. E unul dintre orasele mele preferate. Am avut cândva un fix cu Bizantul, am umplut cateva rafturi, din care vreo doua tot am citit. Plus Cantemir, plus vitalitatea orasului. Nu ratez nici o ocazie de a reveni pe Bosfor. Acum am fost în vacanta, cu familia. Si dupa 2-3 zile mi s-a furat portofelul. Cu bani, buletin, permis auto, carduri si tot ce mai aveam pe-acolo. Sar peste experienta cu politia din Istabul, inutila, cronofaga, macar amuzanta ("Don't worry, my friend!", "OK, habibi!", asta mi-a iesit pe gura, desi stiu ca nu-i in turca, dar mi s-a activat un cantec din copilaria dobrogeana.) Bun! Ca sa fie totul ca la carte, firma de telefonie mi-a blocat si accesul la date mobile, ca s-au gândit ei ca prea fac risipa. Asa ca am ramas si deconectat. In fine: cand credeam ca e gata, mi-am dat seama ca am incurcat si ziua de plecare, deci am ratat avionul. Cum aveam pasapoartele si cardul sotiei in alta parte, ne-am organizat si am luat un autocar de noapte si, de la Bucuresti, o taraboanta pâna la Iasi. Totul fara un sfant în buzunar. (Apropo: e greu fara cash in Romania, mai ales la 6-7 dimineata. Am facut tot felul de scamatorii ca sa izbândim.) Nu ma plâng! Am supravietuit anilor 90, sunt adaptabil, n-am ifose, tin la tavaleala. Copiii au fost niste mici stoici. Ajuns (in sfarsit!) acasa, o iau in ordine: pentru permis, imi trebuie buletin; pentru buletin, un dosar de acte, plus fisa de rol de la primaria din sat. In fine, mai e pana devin cetatean cu acte în regula. Cardurile imi vin in 5 zile. La firma de telefonie mi s-a zis ca imi pot debloca "barajul" numai dupa ce imi platesc cei 54 € cheltuiti in plus. Card n-am, ma scobesc in buzunare: detin 213 lei. 100 erau pentru preagatirea lui fi-miu. Aia e, o sa explic, aman. Platesc 203 lei, imi deblocheaza datele mobile. Raman cu 10 lei. Mi-e foame. Intru intr-o brutarie, imi fac socotelile. Iau o paine calda si o ciocolata de casa. Total: 9,5 lei. Scurg maruntisului in palma: 4 monede de 10 bani, doua de 5 bani. Alaturi, vad un cos. Pe el scrie "pâine rebut - 1 leu". O femeie cu un copil de 7-8 ani le cumpara pe toate si le indeasa intr-o sacosa. Copilul comenteaza, vrea nu stiu ce. E certat. Ma scobesc din reflex dupa bani: ioc! Ii dau ciocolata de casa. Si ma gandesc : oare as mai sti sa fiu sarac? Sa trag de 7-8-10 lei pe zi? (Cred ca asta e mai consistent decat isi permit foarte multi.) Realitate asta nu prea se vede pe retele. Saracia s-a banalizat pe lânga alte teme, mult mai atractive teoretic, mai ofensive pentru noile ideologii. Oare de ce? (Intreb pe jumatate retoric, pe jumatate naiv.) Pana la 18:30 nu ajung acasa. De foame nu mor. Sper ca nici de sete. Oricum, cine ma vede sa-mi ofere o cafea”, scrie Bogdan Cretu pe contul sau de Facebook.
