De-a lungul a milioane de ani, omenirea a suferit foarte mult din cauza foamei, iar lucrul acesta este înca puternic impregnat în subconstientul nostru, si chiar în anumite reactii, spun specialistii. Unii dintre noi au intrat într-un cerc vicios în care vad mâncarea ca pe cel mai bun medicament pentru a-si suprima emotiile negative. Ziarul de Iasi a discutat cu psihologul Madalina-Elena Farcasel, de la Cabinetul Psihosan din Iasi, pentru stabili ce înseamna cu adevarat adictiile, cum se manifesta în cazul mâncarii si care ar fi limita dintre foame, dependenta si bulimie. Mâncarea, cel mai bun “medicament”? Dietele stricte, care te fac sa treci printr-o anumita suferinta, nu au o reusita pe termen lung, deoarece creeaza disconfort. „Principalul scop al creierului nostru este instinctul de supravietuire, încercând sa ne scoata imediat din acel disconfort. Deoarece am învatat ca mâncarea este cel mai bun medicament, mereu ne întoarcem la mâncare, si, asa, ajungem într-un cerc vicios”, explica Madalina-Elena Farcasel. Psiho-nutritionistii sugereaza oamenilor sa îsi organizeze o farfurie care sa nu fie foarte restrictiva, sa manânce absolut din toate grupele alimentare, sa respecte un anumit program si sa fie constanti în comportamentele pe care îsi propun sa le schimbe. „Stiu ca apar multe diete si Webinarii pe Internet, însa unele nu sunt bine documentate. Fiecare organism simte nevoia sa manânce anumite alimente. Ele nu sunt intezise. Chiar si medicii diabetologi dau voie oamenilor sa guste o bombonica, o cantitate foarte mica de dulce”, spune psihologul. Motivatia intrinseca Retelele de socializare reprezinta un reper, un model, mai ales pentru tineri, însa informatiile legate de diete trebuie filtrate, pentru ca nu toata lumea care vorbeste este doctor sau nutritionist. Majoritatea au doar un curs de nutritie frecventat câteva zile. „Exista chiar o tendinta exagerata de a pune accentul pe imaginea corporala, pe modul în care arati, însa aceasta este o chestiune absolut de suprafata, pentru ca, pâna la urma, ai nevoie de o motivatie intrinseca, adecvata. Adica, daca vrei sa slabesti, trebuie sa te întrebi si de ce vrei asta: sa îti faci mai multe selfie-uri reusite, sa ai o imagine mai apropiata de ceea ce cere societate sau Social Media etc.”, mentioneaza Madalina-Elena Farcasel. Legatura individului cu mâncarea Înca de la nastere suntem obisnuiti sa fim recompensati cu mâncare în momentul în care avem un moment dificil, o reusita, sau doar o nevoie. „Este un lucru interesant faptul ca al nostru creier are o conditionare mentala foarte veche si o legatura cu mâncarea. Din momentul în care ne nastem, daca copilasul plânge, mama imediat îi pune biberonul în gura. Daca mai creste putin si poate are anumite dorinte de a se juca sau este frustrat, i se ofera ceva dulce. Apoi, primeste din nou ceva când mai creste, merge la scoala si face niste activitati pozitive. Asa cum spun si teoriile învatarii, aceste comportamente sunt întarite de catre parinti, bunici”, explica Madalina-Elena Farcasel. Astfel, dependenta de mâncare este una dintre cele mai vechi adictii, iar în acest caz nevoia constanta de ceva dulce poate fi explicata prin parcursul asemanator al majoritatii. Mai mult decât atât, psihologul spune ca dependenta de mâncare este chiar mai veche decât cea de alcool sau de tutun. Monitorizarea adictiei În cazul mâncarii, fata de alte adictii, oamenii trebuie sa se prezinte la cabinet cu un carnetel în care îsi noteaza zilnic ce au mâncat dimineata, la prânz si seara. „Atunci când sesizam ca sunt semne de bulimie, începem sa sondam si sa întrebam pacientul care este cauza, ce s-a întâmplat în ziua respectiva. Adica, discutam despre motivele care i-au produs nevoia aceasta impulsiva de a se calma prin mâncare. Nu este o nevoie fiziologica, ci o nevoie de a-si stapâni emotiile”. „Nu mai vedea într-un mod realist corpul ei” Bulimia poate fi definita ca o stare patologica manifestata prin foame excesiva. Madalina Farcasel spune ca apare foarte rar o bulimie pura, de regula un episod de bulimie fiind însotit de unul de anorexie, adica persoana care manânca în exces îsi provoaca apoi varsaturi, bea ceaiuri laxative sau ia pastile pentru a scapa de surplusul de greutate. În general, tinerii nu se pot controla si, de exemplu, daca stiu ca manânca o farfurie si nu se pot opri, dorind-o si pe cea de-a doua, prefera sa nu mai manânce deloc. „Am avut la un moment dat o tânara care a ajuns sa manânce numai mere. A slabit foarte mult, pâna a ajuns la vreo 42 de kg. Avea o sora ce a avut probleme cu greutatea, dar care a slabit mai repede decât ea. Astfel, a adoptat acest comportament extrem. Cu ajutorul medicatiei, sedintelor de relaxare, de meditatie si de constientizare a pericolului în care se afla, a reusit sa iasa din aceasta problema cu anorexia, bineînteles, tot acordând atentie kilogramelor. Cu toate ca avea 42 de kg, ea înca traia cu impresia ca picioarele ei sunt prea groase. Era ceea ce numim noi tulburare de schema corporala, adica nu mai vedea într-un mod realist corpul ei”, povesteste psiho-nutritionistul. Care ar fi cauzele? Psih. Madalina Farcasel considera ca bulimia poate avea diverse cauze, fiind fie vorba de o suferinta, fie de o relatie defectuoasa cu parintii, fie comparatii între frati si surori. Sunt situatii când nevoia de a dovedi, nevoia de a fi iubit sau validat pot duce la dorinta de a slabi. În ultima vreme, bullying-ul scolar se numara printre principalele motive. „Mai grav decât dorinta de a slabi mi se pare comportamentul compulsiv alimentar, adica atunci când manânci fara sa te opresti. Foamea poate fi o umbrela pentru mai multe emotii. Vii acasa de la munca si, cu toate ca ai abia o ora de când ai mâncat, te gândesti la ce ai putea mânca din nou, ce te-ar putea face fericit si sa îti schimbe starea. Cei mai multi îsi iau fie un dulce, fie un fel de mâncare tip fast food”, spune aceasta.
