Arta poate fi folosita pentru a promova sau pentru a condamna razboiul si, postbelic, pentru a ajuta la reconstructie. Arta poate fi furata în timpul conflagratiilor, recuperarea unor opere importante ramânând înca puncte spinoase de negociere între anumite tari, iar distrugerea lucrarilor din patrimoniul cultural este folosita ca mijloc de presiune cu puternic efect demoralizator (deja a fost bombardat Muzeul de Istorie Locala din Ivankiv, care continea si 25 de lucrari de arta naiva ale Mariei Primachenko). Unul dintre rolurile artei contemporane cu timpurile în care a fost produsa era si este sa evidentieze evenimentele si schimbarile importante din societate. Razboiul a fost amplu reprezentat de-a lungul istoriei, influentând arta în mai multe moduri: de la vechi greci la Renastere (Ucello, cu imaginile victoriei Florentei asupra Sienei), baroc (picturile tematice ale lui Diego Velázquez sau Rubens), romantism (spaniolul Goya, cu celebra 3 Mai 1808, în care prezinta executia razvratitilor din Madrid; francezul Delacroix), pâna la expresionistul german Otto Dix, care a prezentat ororile primului razboi mondial, cubistul Picasso, cu cea mai cunoscuta lucrare pe tema razboiului, Guernica, sau reprezentantul artei pop, Roy Lichtenstein (Whaam!, despre razboiul din Vietnam). O lucrare mai recenta este performance-ul Marinei Abramovic, Balkan Baroque, inspirata din razboiul din fosta Iugoslavie, pentru care a primul Leul de aur pentru cel mai bun artist la Bienala de la Venetia din 1997. Pe o caldura sufocanta, artista a stat pe o movila de 1500 de oase de vita, pe care le stergea cu o singura cârpa, în timp ce fredona cântece din copilaria ei iugoslava. Timp de 4 zile, cât a durat performance-ul, mirosul devenise pestilential, rochia ei alba s-a umplut treptat de sânge, iar spectatorii au fost extrem de marcati de simbolistica puternica. Nu întâmplator, imediat dupa începerea invaziei rusesti, Marina Abramovic a reactionat rapid si a postat pe contul ei de Instagram doua mesaje video. În primul afirma ca „un atac asupra Ucrainei este un atac asupra noastra, a tuturor, e un atac asupra umanitatii” care trebuie oprit, iar în al doilea compara atacul nazistilor de la Babi Iar (Kiev), una dintre cele mai mari atrocitati, cu bombardarea recenta a monumentului care comemoreaza tragicele evenimente. Si Dan Perjovschi, unul dintre cei mai cunoscuti artisti români contemporani, a reactionat publicând noi desene anti-razboi pe Facebook. Organizatorii documenta 15, o importanta manifestare care are loc la fiecare 5 ani în Kassel, Germania, au selectat 3 dintre desenele sale si le-au pus sub forma de bannere pe fatada Muzeului Fridericianum, unul dintre cele mai vechi muzee din lume si sediul festivalului. O colectie cu desenele sale anti-razboi dintre 1995-2022 a fost prezentata si pe pagina de Instagram a colectiei de arta a Deutsche Telekom. Astfel, arta poate fi folosita pentru a promova sau pentru a condamna razboiul si, postbelic, pentru a ajuta la reconstructie. Arta poate fi furata în timpul conflagratiilor, recuperarea unor opere importante ramânând înca puncte spinoase de negociere între anumite tari, iar distrugerea lucrarilor din patrimoniul cultural este folosita ca mijloc de presiune cu puternic efect demoralizator (deja a fost bombardat Muzeul de Istorie Locala din Ivankiv, care continea si 25 de lucrari de arta naiva ale Mariei Primachenko). În primele zile de la începerea invaziei, soarta pavilionului Ucrainei de la Bienala de Arta de la Venetia (cel mai important eveniment din lumea artei), ce urmeaza sa se deschida la finalul lunii aprilie, era incerta. Pe contul de Twitter al pavilionului se anuntase ca lucrul la expozitia artistului Pavlo Makov se oprise, din cauza conditiilor critice. Pe 27 februarie a venit confirmarea ca instalatia va putea fi realizata, datorita efortului unei curatoare care a transportat-o în portbagajul masinii pâna în Polonia. Pe de alta parte, cei doi tineri artisti si curatorul lituanian al pavilionului Rusiei au anuntat ca se retrag, iar acesta va ramâne gol: „Nu e loc pentru arta când civilii mor sub loviturile rachetelor, când cetatenii Ucrainei se ascund în adaposturi, când protestatarii rusi sunt redusi la tacere”. Între timp, pe internet circula o petitie semnata de mii de oameni de cultura care cere imperativ oprirea razboiului. Pâna una-alta, The Calvert Journal, o publicatie destinata initial artelor din Rusia, apoi din „Noul Est” (29 de tari din Europa de Est, Balcani si Asia Centrala), si-a suspendat aparitia din cauza invaziei. Nu e prima data când artistii rusi protesteaza: Dmitri Vilenski s-a retras, în urma invaziei Crimeei, de la Manifesta 10, o bienala de arta care a fost gazduita în 2014 de Ermitaj, în St. Petersburg. Dupa o expozitie din 2013 care a cuprins lucrari considerate de Kremlin ca luau în derâdere Olimpiada de Iarna de la Soci, directorul Muzeului de Arta Contemporana din Perm, Marat Gelman, nascut la Chisinau, a fost concediat. Ulterior, Gelman a emigrat în Muntenegru pentru a-si putea pastra libertatea artistica. Muzeul de Arta Contemporana Garage din Moscova, înfiintat de Dasha Zhukova si Roman Abramovici în 2008, a anuntat înca de pe 26 februarie ca opreste toate expozitiile viitoare pâna la „încetarea tragediei umane si politice care are loc în Ucraina”. O zi mai târziu, GES-2, un alt muzeu din Moscova, deschis anul trecut si finantat de Leonid Mikhelson, considerat un apropiat al lui Putin, a suspendat toate activitatile. Excluderea unor artisti rusi sau anularea unor evenimente importante prevazute sa aiba loc în Rusia a stârnit o dezbatere ampla. Unii cer ca arta sa nu fie amestecata cu politica, însa cei mai multi considera ca e legitim ca cetatenii rusi sa fie pedepsiti din cauza actiunilor criminale ale statului lor în Ucraina, unde populatia nevinovata sufera din cauza bombardamentelor. Poate mai cunoscute pentru publicul larg sunt cazurile dirijorului Valeri Gherghiev si sopranei Anna Netrebko, admiratori ai lui Putin, care au avut de suferit pentru ca au refuzat sa condamne public razboiul. Primul a fost destituit de Filarmonica din Munchen, iar soprana, care trebuia sa apara pe scena din Hamburg, iar apoi La Scala din Milano, si-a suspendat activitatea pe o perioada indefinita. Asta nu înseamna ca toti artistii rusi sufera: cei care s-au distantat de Putin si razboi îsi continua programul în mod obisnuit, pe toate scenele din lume. Exemplul dirijorului Vladimir Jurowski, care a început un concert la Filarmonica din Berlin cu imnul national ucrainean, este emotionant. O discutie despre rolul artei si raportul fata de politica necesita un spatiu amplu, iar dramaturgul si criticul de teatru Mihaela Michailov îndemna zilele trecute pe Facebook la o reflectie în acest sens: „o arta care ar trebui sa fie critica în raport cu discursuri mainstream, cu obsesia înarmarii, cu fantasmele militarizarii, cu elogiul privatizarilor si liberalizarilor etc. [...] Vigilenta si critica artistului/ artistei sunt chiar libertatea lui.” Mai aproape de noi, daca în Chisinau niste artisti au reactionat si au vopsit în culorile drapelului Ucrainei structura hotelului National, a carui constructie a fost abandonata de ceva vreme, la Iasi a aparut, pe zidurile de la Purcica, o lucrare de tip street-art (grafitti) a artistilor HarceaPacea, Burok si Vladude. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
