Tineretul din ziua de azi, cum ar spune parintii si bunicii nostri, reprezinta o mare problema pentru economia româneasca, o bomba sociala cu explozie întârziata. În perioada 27-28 septembrie, am participat la Conferinta regionala cu tema „Formare profesionala continua. Metode si practici inovative”, organizata de Centrul de Dezvoltare Sociala T&CO (lider de proiect) în colaborare cu Asociatia Iubire si Încredere din Iasi. Evenimentul desfasurat într-o locatie pitoreasca, în apropierea Manastirii Voronet, a reunit specialisti în formarea profesionala continua a adultilor, reprezentanti ai mediului de afaceri, ai Camerelor de Comert din regiune, din organizatiile neguvernamentale si institutii publice care deruleaza programe pentru cresterea ocuparii în munca, cercetatori. Cu acest prilej, am prezentat o lucrare despre „Coordonatele statistice ale persoanelor greu angajabile din regiunea Nord-Estˮ, despre care am scris si în paginile Ziarului de Iasi cu ceva timp în urma. La mai toate evenimentele centrate pe dinamica pietei muncii, ocuparea, somajul, formarea profesionala continua, cererea vs. oferta de locuri de munca se ajunge, în esenta, cu discutia la criza fortei de munca. Antreprenorii sustin pe buna dreptate ca nu mai au cu cine munci, ca tinerii nu au disponibilitatea de a munci, ca apeleaza tot mai des la persoanele vârstnice sau la „importul de lucratoriˮ de peste mari si tari. Profesionistii din organizatiile neguvernamentale, confruntati cu aceeasi problema, s-au orientat spre categoriile greu angajabile, spre formarea acestora si aducerea în câmpul muncii: somerii de lunga durata, persoanele cu vârste între 55-64 de ani care au fost disponibilizate din diverse motive si sunt în cautarea unui loc de munca, persoanele subocupate, persoanele inactive economic, persoanele cu dizabilitati care au disponibilitatea de a munci. Cercetatorii din mediul academic furnizeaza analize calitative si cantitative privind forta de munca, previziuni bazate pe statisticile disponibile, propuneri de politici publice care urmaresc cresterea ocuparii. De ceva vreme lucrurile se deruleaza în acelasi registru, fara a se ajunge la rezultate concrete: cresterea ofertei de forta de munca prin retentia populatiei active în tara sau prin remigratie, îmbunatatirea calitatii fortei de munca prin formare profesionala continua, aducerea în câmpul muncii a tinerilor care nu muncesc si nici nu învata. Toata lumea e de acord ca ne confruntam cu o criza a fortei de munca, dar pentru a întelege fenomenul trebuie sa mergem la cauze: (1) depopularea, mai ales a ruralului; (2) migratia persoanelor active; (3) tinerii care din diverse motive nu sunt în câmpul muncii. Statistica oficiala ne poate lamuri în privinta unei radiografii a pietii muncii. Potrivit datelor din Ancheta fortei de munca în gospodarii (AMIGO) derulata de INS, în trimestrul II 2023, populatia activa a României era de 8127,3 mii persoane, din care 7689,9 mii persoane erau ocupate si 437,4 mii persoane erau someri. Rata de ocupare a populatiei în vârsta de munca (15-64 ani) a fost în trimestrul II al anului 2023, de 63,0-, în crestere cu 0,1 puncte procentuale fata de trimestrul I 2023. Gradul de ocupare a fost mai mare la barbati (71,4- fata de 54,5- la femei) si la persoanele din mediul urban (68,6- fata de 56,9- în mediul rural). Rata somajului în trimestrul II 2023 a fost de 5,4-, în scadere cu 0,4 puncte procentuale fata de cea înregistrata în trimestrul I 2023. Indicatorul cheie din enumerarea de mai sus este rata de ocupare a resurselor de munca (63-), nivel sub ceea ce propunea Strategia Europa 2020 (75-) din resursele de munca. Acest indicator arata ca, din punct de vedere statistic, înca nu avem o criza a fortei de munca. Rata de ocupare a tinerilor (15-24 ani) a fost de 18,5-, ceea ce indica una din problemele pietei muncii în România. De exemplu, în judetul Iasi, rata de ocupare a scazut de la 53-, în anul 2019, la 47-, în anul 2022. Ce fel de criza a fortei de munca avem în judetul nostru cât timp mai putin de 50- din resursele de munca nu sunt ocupate? Rata somajului în trimestrul II 2023 a fost de 5,4-, în scadere cu 0,4 puncte procentuale fata de cea înregistrata în trimestrul I 2023. Rata somajului a atins nivelul cel mai ridicat (21,2-) în rândul tinerilor cu vârste între 15-24 ani, indicator care trebuie corelat cu rata de ocupare scazuta la aceasta categorie de vârsta. În judetul Iasi, rata somajul este de multa vreme plafonata la 3- si, cu toate acestea, ponderea populatiei ocupate nu creste. Undeva ne da cu minus, cineva lipseste din câmpul muncii, dar nu si din statisticile oficiale. Pentru a vedea cât de grava este problema tinerilor pe piata muncii în România, propun sa continuam discutia apelând la datele furnizate de Eurostat. În anul 2022, 11,7- dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 si 29 de ani din UE nu aveau loc de munca, nu mergeau la scoala, nu erau cuprinsi în programe de formare profesionala. Proportia tinerilor cu vârste între 15 si 29 de ani din UE care nu lucreaza si nici nu învata a variat de la 4,2- în Tarile de Jos la 19,8 - în România. Din pacate, tara noastra este campioana la capitolul NEETs în UE, proportia tinerilor fara ocupatie din România fiind aproape dubla fata de media europeana. Pe locul secund în topul tarilor cu tineri fara ocupatie se afla Italia (19-), iar pe locul al treilea se situeaza Grecia (15,4-). La capatul celalalt al clasamentului NEETs se situeaza Olanda (4,2-) si Suedia (5,7-). Cu cât coborâm spre regiunile sudice ale Europeni, cu atât somajul creste, ponderea tinerilor care nu muncesc este mai mare. Tineretul din ziua de azi, cum ar spune parintii si bunicii nostri, reprezinta o mare problema pentru economia româneasca, o bomba sociala cu explozie întârziata. În ultimele decenii, unul sau ambii parinti au plecat la munca în strainatate pentru a-si întretine copiii si rudele ramase acasa. Copiii si tinerii au ramas nesupravegheati, fara îndrumare în familie sau la scoala, au trait din banii trimisi de parintii plecati la munca sau din activitati ilicite: prostitutie, video-chat, jocuri de noroc (pacanele), trafic de substante interzise, munca sezoniera fara forme legale. Sa nu-i uitam si pe „tinerii de bani gataˮ care-si duc traiul în cluburi, cazinouri si alte stabilimente în care consuma fel de fel de substante. Nici acestora nu le place munca, nici cartea. Scoala nu prea mai e interesanta pentru tineri. Rata de parasire timpurie a scolii (procentul tinerilor cu vârste între 18-24 de ani care au terminat clasa a VIII-a si care au abandonat scoala) este de circa 16- în România – campioana si la acest capitol în UE. Ocuparea scazuta la tineri este explicata si de lipsa unei dispozitii de a munci. În România, nu exista o cultura a muncii, ci a combinatiilor si a smecheriilor de tot felul. La noi, verbul existential este „a (te) descurcaˮ, nu „a munciˮ. În familie nu se mai cultiva motivatia de a munci, ci aceea de a câstiga bani multi si oricum. Pe de alta parte, în conditiile în care 15,3- din persoanele ocupate sunt sarace în România, e greu sa convingi tinerii sa învete, sa munceasca, se depuna efort. Tinerii fara calificare prefera mai degraba munca sezoniera în strainatate, nefiind atrasi de locurile de munca vacante în tara precar salarizate. Milioane de euro s-au cheltuit pe programe (POSDRU, POCU) si proiecte de formare profesionala continua, iar rezultatele obtinute sunt dezamagitoare. Tinerii care acceseaza astfel de oportunitati de formare sunt motivati doar de banii pe care îi primesc de la managerii de proiecte (circa 1800-2200 lei) si, în cel mai bun caz, de certificatele de participare. Sunt „aplicanti de profesieˮ, care au urmat si cinci programe de formare profesionala si tot nu se mai angajeaza. În aceste conditii, angajatorii si formatorii au ajuns sa se orienteze spre categoriile mai greu angajabile: persoanele cu dizabilitati dispuse sa munceasca, somerii de lunga durata, persoanele vârstnice s.a.m.d. În concluzie, nu avem o criza a fortei de munca, daca ne uitam pe statisticile oficiale, dar avem o criza a disponibilitatii de a munci, mai ales a persoanelor tinere. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
