Ar fi pacat ca cel mai iubit poet specializat în îngeri, întâmplator absolvent al liceului, sa nu fie omagiat în spatiul care marcheaza atât de multe momente importante din viata fiecarui adolescent care are privilegiul de a-i trece pragul. Macar pentru urmatorii 75 de ani. Odata cu împlinirea a 195 de ani de la înfiintare, Colegiul National Iasi a ratat ocazia de a se conecta cu contemporaneitatea si a-si onora unul dintre cei mai importanti absolventi: poetul Emil Brumaru, decedat în urma cu 4 ani. În ciuda unei campanii impresionante, salutare, a inimosilor profesori Emil si Nicoleta Munteanu, initiatorii si mentorii unuia dintre cele mai de impact proiecte pentru tinerele generatii, Alecart, zilele celei mai vechi scoli din Iasi au trecut fara ca cineva sa aiba curajul sa rosteasca macar numele lui Brumaru într-un cadru oficial. La întâlnirea de saptamâna trecuta cu aproape 100 de elevi din clubul Alecart de la Muzeul Pogor, Radu Vancu s-a aratat siderat de aceasta omisiune. Numindu-l „unul dintre foarte putinii nostri mari poeti care au avut instinctul Paradisului”, Radu Vancu a explicat cum orice elev ar fi emotionat sa afle ca în aceleasi sali a învatat o personalitate de talia lui Emil Brumaru. Daca la primarul Chirica, prezent si el la festivitati, nu ne puteam astepta sa-l mentioneze pe cel care l-a blestemat în versuri dupa ce a taiat teii de pe pietonal („Cine-o sa ierte blasfemia?/ Cui vor plati cei ce-au ciuntit/ Din trup si suflet bucuria/ Teilor care au murit?”), pentru orice intelectual, absolvent sau profesor al liceului, ar trebui sa fie o mândrie posibilitatea de a-l putea onora. La Muzeul Poeziei din Casa Muzeelor, instalatia realizata de artistul Felix Aftene în camera dedicata lui Emil Brumaru, „Rezervatia îngerilor”, este cea mai de impact atractie. Nu exista vizitator al ei, localnic sau din alte parti, care sa nu distribuie imagini cu paginile desfacute, ca niste aripi angelice, ale sutelor de carti ce amintesc de apartamentul în care poetul traia, înconjurat - la propriu - de mormane de volume. Recent, la ultima editie FILIT, gangul blocului în care vreme de jumatate de secol a locuit poetul a fost transformat de artistul stradal Harcea Pacea într-o pictura murala, care contine portretul lui Emil Brumaru si versuri din creatia sa. Mircea Chivu a afirmat ca „de la Nichita Stanescu încoace, nici un alt poet n-a fost atât de iubit ca Emil Brumaru”. Probabil ca iesenii l-au iubit cel mai mult. Pentru a sensibiliza conducerea liceului sa depaseasca reticentele cauzate de latura erotica a poeziei lui Emil Brumaru, Emil si Nicoleta Munteanu au publicat pe blogul Alecart o serie de articole. În aceste texte, diversi critici literari, poeti (debutanti sau consacrati), absolventi ai liceului s.a. fac o adevarata pledoarie pentru onorarea memoriei „hobbitului” (cum îsi denumise poetul blogul unde începuse sa publice, în principal versuri, scrise cu fontul Comic Sans MS, din 2007). Aceasta e, de altfel, si o forma de consultare a diverselor comunitati: cea literara, la nivel national; cea locala, ieseana; si cea a fostilor si actualilor elevi. Nevoia de a convinge pe cineva de valoarea lui Emil Brumaru ar trebui sa fie, mai ales la Iasi, un demers superfluu. Despre acest aspect s-au pronuntat cei mai importanti critici literari, dar si numeroase personalitati ale culturii române. Nicolae Manolescu, care l-a remarcat înca de la debut; Mircea Cartarescu, pentru care a fost „unul dintre cei mai inteligenti scriitori si cititori de literatura” pe care i-a cunoscut; Bogdan Cretu, care spunea despre Colegiul National ca „are o mare sansa ca, asumându-si numele lui pentru amfiteatru, sa recupereze numele unuia dintre cei mai importanti absolventi ai sai” si „sa-si prelungeasca traditia pâna în prezent”; Antonio Patras care-l indica drept „un clasic cu care am fost contemporani” etc. Iar argumentul legat de poeziile erotice nu sta în picioare: Eminescu are si el versuri deocheate, dar nimeni nu s-a gândit ca ar trebui ascuns de privirile curioase ale elevilor sau ca numele sau n-ar fi demn de orice frontispiciu. Recenzând volumul „Amintiri din rai” (2016), criticul Mircea Chivu remarca: „O minunata carte de poezie a unuia dintre cei foarte putini cu adevarat mari pe care-i avem. Oare copiilor, carora li se preda în scoli poezie româneasca dupa manuale de literatura, li s-a vorbit de acest mare poet?”, dar îl aprecia si „printre cei mai mari autori români ai genului epistolar”, în urma aparitiei volumului „Opere III. Cersetorul de cafea” de la Editura Polirom, care cuprindea peste 600 de pagini de scrisori trimise între 1968-1981. În unele tari din Occident, numele unor corpuri de cladiri, biblioteci, sali sau campusuri sunt rezervate unor filantropi care au donat sume importante sau chiar au construit/ extins cladirea în cauza. Pe fundalul valurilor recente de contestare si reevaluare a unor personalitati care, pe de o parte, au avut un rol important în istoria acestora, dar ale caror vederi sau pozitii exprimate de-a lungul vietii nu mai pot constitui repere morale astazi, unele institutii iau în calcul acordarea unui nume pentru un interval de 75 de ani. Doar donatorii îsi pot securiza numele pe perioade mai lungi, în functie de prevederile contractului încheiat între parti. Cum la noi (mai ales în ultimii 30 de ani) nu prea exista astfel de exemple, iar legea sponsorizarii nu ofera facilitati similare unor posibili doritori, corpurile de cladire sau diversele sali sunt numite în functie de inspiratia celor care le conduc temporar. Aici era de asteptat ca directoarea Colegiului National sa sesizeze oportunitatea de a onora unul dintre cei mai mari poeti români postbelici si cel mai îndragit poet iesean. De fapt, ignorând demersul sustinut de grupul Alecart si pleiada de personalitati care i s-au asociat, conducerea celui mai vechi liceu din Iasi a aratat o gândire vetusta si o pozitionare anacronica, neconectata la spiritul vremurilor. Autorul micro-tratatului în angelologie „Despre îngeri”, Andrei Plesu scria despre volumul „Rezervatia îngerilor” a lui Emil Brumaru: „Poate poetul, care nu gândeste în concepte, ci în fluturi, sa faca vreun rau puritatii? [...] Poate harul sa fie vulgar? [...] Nu stiu daca Emil Brumaru va ajunge în Rai, dar sunt sigur ca i se va da voie sa contemple, ca expert, voluptatile lui, fie si privind pe gaura cheii”. Sper ca directiunea Colegiului National Iasi sa-si reconsidere pozitia si sa dea numele de Emil Brumaru salii de festivitati a liceului. Conform lui Andrei Plesu, cele patru functii ale îngerului sunt cea de învatator, de protector, de sfatuitor si, nu în ultimul rând, cea de calauza mistica. Dupa cum marturiseau si în materialele Alecart, au fost, sunt si vor mai fi atât de multi elevi care au nevoie de un reper care sa-i îndrume, vegheze si inspire în descoperirea placerilor literaturii. Ar fi pacat ca cel mai iubit poet specializat în îngeri, întâmplator absolvent al liceului, sa nu fie omagiat în spatiul care marcheaza atât de multe momente importante din viata fiecarui adolescent care are privilegiul de a-i trece pragul. Macar pentru urmatorii 75 de ani. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
