Serviciile secrete pun mâna serios la disparitia istoriei României si a Iasului de dupa 1989. „Nu vom putea citi documentele de la Mineriade, au fost distruse”, da un exemplu elocvent profesorul Catalin Botosineanu, fost director al Arhivelor Nationale din Iasi. Practic, spune acesta, institutiile s-au prevalat de modificarile legislative din 2002 si orice fel de documente care contineau hârtii cu stampila „Secret”, unele chiar dinainte de 1989, au fost distruse pentru ca erau confidentiale. Scopul: cercetatorii sa nu dea peste numele unor ofiteri acoperiti. Presiunea cea mai mare pe distrugerea documentelor vine de la SRI si de la „Doi si-un sfert”, serviciul secret al MAI. „Nu mai avem nimic de la vizita lui Mitterand sau Papei Francisc la Iasi. Au venit, s-au uitat, le-au luat si le-au distrus”, a explicat fostul director. Se mai poate face ceva? Catalin Botosineanu, fost director al Arhivelor Nationale Iasi, atrage atentia asupra faptului ca Iasul si România risca sa ramâna fara o istorie scrisa a ultimilor 30 de ani, într-o combinatie ampla de legislatie defectuoasa, dezinteres al institutiilor si presiuni din partea serviciilor de securitate. Acesta a semnat un memoriu anul trecut, în toamna, alaturi de mai multi colegi arhivisti din tara ai arhivelor din Iasi, Cluj si Maramures, care a fost trimis la Arhivele Nationale si la Ministerul Afacerilor Interne. Totul porneste de la faptul ca în România nu exista o legislatie concreta pentru a stabili când si cum sunt declasificate documentele desemnate a fi secrete. Profesorul spune ca în Europa sau în SUA sunt legi si protocoale foarte bine puse la punct care stabilesc perioade de timp când documentele clasificate devin de interes public si pleaca din arhivele institutiilor catre Arhivele Nationale, unde pot fi consultate de toata lumea. În România, avem si acum documente desemnate ca fiind clasificate înca de la Primul Razboi Mondial care, în mod teoretic, nu ar trebui sa fie accesibile nimanui. Dar o parte dintre documentele clasificate ce sunt gazduite la Arhivele Nationale, în functie de judetul în care se afla, pot fi consultate de catre cercetatori, istorici, facând parte din fonduri mai mari si fiind lipsite de o miza substantiala - mai ales ca majoritatea sunt mai vechi de 40 de ani. „În anii ’70, se spunea ca aceste hârtii clasificate fac parte din fondul Arhivelor Nationale, dupa o perioada de timp ajungeau acolo, se declasificau si erau publicate în volume de documente. Au fost date unele în cercetare. Ei bine, din 2002 s-a schimbat legea: aceste documente nu mai fac parte dintr-un fond arhivistic national de unde ar urma sa ajunga în public, ci ele sa arhiveaza sau se distrug. De vreun deceniu, astfel de acte de la Politie, Prefectura, Consiliile Judetene, primarii comunale, de la politiile care aveau în evidenta fostii detinuti politici si faceau informari lunare despre acestia, au fost distruse”, a explicat istoricul Catalin Botosineanu. Presiuni de la SRI si „Doi si-un sfert” pe institutii si arhive Practic, spune acesta, institutiile s-au prevalat de modificarile legislative din 2002 si orice fel de documente care contineau hârtii cu stampila „Secret”, unele chiar dinainte de 1989, au fost distruse pentru ca erau confidentiale. Catalin Botosineanu spune ca în momentul de fata pot fi citite documentele clasificate despre Al Doilea Razboi Mondial si pot fi întelese altfel functionarea si deciziile statului român, dar despre Revolutie si Mineriada, nu. Presiunea cea mai mare, explica arhivistul, vine de la Serviciul Român de Informatii si de la „Doi si-un sfert” - Directia Generala de Protectie Interna din cadrul Ministerul Afacerilor Interne. Sub auspiciul ca ar putea exista ofiteri ce ar fi deconspirati daca documentele ajung în mâinile cercetatorilor ce consulta Arhivele Nationale, acestia solicita adesea insistent institutiilor publice sa puna în aplicare legea si sa distruga orice arhive care are documente clasificate. S-au pierdut astfel, spune Catalin Botosineanu, documente cu o valoarea istorica ce nu poate fi înlocuita de nimeni. „Nu mai avem nimic de la vizita presedintelui Frantei la Iasi, Francois Mitterand, nici de la vizita Papei Francisc. Documentele se distrug imediat, da ordin DGPI. Toata industria comunista, tot ce a însemnat Birou de Documente Secrete, au venit, s-au uitat, le-au luat si le-au distrus. Sigur, erau si nume de ofiteri acolo, dar erau documente legate de istoria tarii. Speram ca vom putea citi actele clasificate de la mineriade, dar dupa 2002 aceasta speranta s-a disipat”, a explicat fostul director al Arhivelor Nationale Iasi. Crimele din orfelinate au disparut din actele oficiale Din acelasi motiv lipsesc arhivele fostelor orfelinate din Iasi, în care au murit foarte multi copii cu dizabilitati în urma conditiilor proaste de tratament. Istoricul Catalin Botosineanu spune ca si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a ajuns la aceeasi concluzie, dublata si de disparitia arhivelor Inspectoratelor Scolare care au coordonat pâna în 1996 activitatea orfelinatelor. Ele nu se regasesc nici la Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului sau la Consiliile Judetene, unde au trecut dupa 1996 orfelinatele. „Apoi, lipsesc arhivele din maternitati iesene din perioada genocidului la adresa mamelor care avortau. S-au distrus actele clasificate de la instante, nu mai stim cine erau asesorii populari, cine îi numea/verifica, ce informari/directive primeau de la fosta Securitate. Apoi, arhivele clasificate din Prefectura, informarile la adresa prefectului facute de SRI sau DGPI (le poti citi pentru al Doilea Razboi Mondial, dar nu le mai poti citi dupa 1990). Lipseste toata arhiva clasificata dupa 1990 de la Politie, Jandarmerie, Pompieri”, a explicat Catalin Botosineanu. Istoricul explica faptul ca întelege nevoia existentei documentelor clasificate sau secrete, care pot pune în pericol securitatea statului. De aceea, acelea se tin în arhivele institutiilor si nu ajung la Arhivele Nationale. Dar el considera ca un document ajuns în posesia Arhivelor Nationale este de interes public si ar trebui sa fie consultat macar de catre cercetatori. Ofera exemplul Pogromului de la Iasi din 1941: documentele clasificate de atunci pot fi consultate în arhive, inclusiv darile de seama catre prefect despre pogrom. Dar pentru 1989 nu pot fi consultate documentele vremii, nici dupa anii 2000. Sunt bucati de istorie care vor ramâne în aer, singurul reper pentru istorici fiind presa vremii, care este „un instrument util, dar nu suficient”. „Suntem o rusine, ca tara” „Am ajuns precum medicii legisti, noi primim doar procesele verbale în care ne anunta ca au fost distruse arhivele. Suntem o rusine, ca tara, din punctul acesta de vedere, nu avem o legislatie în domeniu, avem documente clasificate la Pitesti din 1917, din Primul Razboi Mondial. Legea spune ca dupa 30 de ani de la crearea unui document, ar trebui sa ajunga într-o arhiva a statului sau sa fie facut public inventarul catre fondul arhivistic national. Acum, serviciile cer sa luam la mâna milioane de file, fiindca documentele clasificate nu erau în dosare separate, si sa gasim documentele clasificate si sa le izolam. Dar arhiva este a comunitatii, care are dreptul sa îsi stie trecutul recent”, mai explica fostul director al Arhivelor iesene. El spune ca, spre exemplu, istoricii nu vor putea sa vada cum au functionat în Iasi institutiile în anii dinainte si de dupa intrarea în UE, fiindca nu exista niciun document arhivat în perioada respectiva si toate au fost distruse. „La noi, documentele ramâne clasificate pe termen nedefinit, avem un handicap din acest punct de vedere”, crede Catalin Botosineanu. În opinia acestuia, trebuie data o lege care sa clarifice statutul documentelor clasificate, sa le declasifice pe toate cele mai vechi de 30 de ani care nu sunt secrete de stat, iar implicarea serviciilor în crearea istoriei recente sa înceteze.
