În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, Titanicul, cel mai mare pachebot din lume la data plecarii sale în calatoria inaugurala, s-a scufundat în apele Oceanului Atlantic, dupa ce a lovit un aisberg, tragedia soldându-se cu moartea a peste 1.500 de persoane. Este unul dintre cele mai mari dezastre marime care s-au întâmplat pe timp de pace. Titanicul masura 269,1 metri lungime, avea o latime de 28 metri si cântarea 46,328 tone, iar înaltimea de la punctul de plutire pâna la puntea principala era de 18 metri. Proiectat pentru a putea atinge o viteza mare, Titanicul a fost dotat cu 29 de cazane alimentate de 159 de furnale cu carbune, care îi puteau oferi o viteza maxima de 23 de noduri (43 km/h) si o putere maxima de 59.000 CP. Vasul a fost construit la santierul naval Harland and Wolff din Belfast. Titanicul avea echipaj britanic si naviga sub pavilion britanic. Putea transporta 3.295 de persoane: 2.435 de pasageri si 860 de membri ai echipajului. La clasa I puteau calatori 689 de persoane, la clasa a II-a - 674 si la cea de-a III-a - 1.026. Proiectantii vasului au prevazut un numar mai mare de barci de salvare, dar, fiindca posibilitatea unui naufragiu era exclusa, numarul lor a fost redus la 20. Nava a plecat din portul Southampton într-o zi de miercuri, 10 aprilie 1912, la ora 12.00, cu intentia de a cuceri pentru Anglia distinctia ''Cordonul Albastru'' pentru cea mai rapida calatorie cu vaporul peste Atlantic. Dupa doua opriri, la Cherbourg, în Franta, si la Queenstown, în Irlanda, si-a continuat calatoria cu 2.224 de persoane la bord. În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, transatlanticul a ajuns în apele din Terra-Nova, la 400 de leghe marine de tarm. La ora 23.40, cei doi mateloti de veghe i-au speriat pe ofiteri cu mesajul alarmant: ''Aisberg drept în fata!''. Avertizarea a venit însa prea târziu pentru a putea evita coliziunea, 40 de secunde mai târziu carena vasului lovindu-se de aisberg. Taietura rezultata în urma impactului a masurat peste 90 de metri. Viteza cu care naviga pachebotul la acel moment, apropiata de cea maxima, de 23 noduri, a fost unul din factorii principali ai scufundarii, caci nava ar fi avut nevoie de 3 kilometri pentru a se putea întoarce la 90 de grade. Dupa coliziune, de pe puntea de comanda parea ca vasul a scapat cu bine. Însa fochistii si inginerii au vazut apa navalind în cala vaporului. Cinci dintre compartimentele etanse au fost inundate foarte rapid. Dupa o evaluare rapida a situatiei, Thomas Andrews, proiectantul sef al Titanicului, i-a comunicat capitanului Edward Smith ca vasul se va scufunda cu siguranta. Capitanul a poruncit sa se coboare barcile de salvare, iar operatorii au transmis fara întrerupere mesaje SOS. În jurul orei 00.30, a fost lansata prima barca, cu numai 12 pasageri, cu toate ca ele fusesera testate pentru greutatea a 70 de barbati. Capitanul Smith ordonase evacuarea, în barcile de salvare, având prioritate femeile si copiii. Vaporul începe încet sa se scufunde, înclinându-se în prova. Pasagerii de la clasa a III-a sunt primele victime ale dezastrului, caci apa patrunde vertiginos la acest nivel, iar accesul lor la puntile superioare este restrictionat. Din când în când, sunt lasate sa urce femei cu copii, iar dintre cei ramasi, doar câtiva reusesc sa gaseasca alte cai catre nivelurile superioare. Pe masura ce înclinatia vasului este mai mare, panica cuprinde si puntile superioare. Cu toate acestea, orchestra de la clasa întâi continua sa cânte pe punte. În jurul orei 1.15, prora era deja sub apa, iar la circa 1.30, a fost lansata ultima barca. De acum, toata lumea ramasa pe vas devine constienta ca va muri. Dupa 2 ore si 40 de minute de la impactul cu aisbergul, mai exact la ora 2.20, vaporul s-a rupt în doua, pe mijloc, si s-a scufundat, la aproape 1.600 kilometri distanta de destinatia finala. Capitanul Smith a refuzat sa paraseasca vasul, el fiind vazut pentru ultima data pe punte dupa ce toate barcile au fost lansate. Aflati amanunte de pe agerpres.ro.
