Înainte de a muri, mamele lor au încheiat promisiuni de vânzare pentru 3,3 ha. În prima instanta, fiicele lor i-au convins pe judecatori, care au decis ca nu trebuie sa încheie contractele de vânzare. Doua iesence au reusit sa-si salveze mostenirea, dupa ce fusesera la un pas de a-si pierde terenul ce apartinuse mamelor lor. Magistratii Judecatoriei Hârlau au apreciat ca promisiunile de vânzare facute de doua batrâne nu au fost încheiate în conditii legale. Decizia nu este însa definitiva, existând calea apelului. În aprilie 2018, doua iesence din Ceplenita, coproprietare ale unor terenuri din zona, au încheiat doua promisiuni de vânzare-cumparare. Prima prevedea viitoarea vânzare a 1,42 ha de teren arabil contra sumei de 4.200 lei, catre D.E. A doua, vânzarea a 1,9 ha de teren arabil contra sumei de 5.700 lei, catre G.P. În ambele situatii, actele întocmite la notar mentionau ca banii, echivalentul a 30 de bani/mp, fusesera achitati, contractele definitive de vânzare-cumparare urmând sa fie întocmite pâna pe 1 ianuarie 2021. Întâmplarea a facut ca ambele femei sa moara însa în scurt timp, în noiembrie 2018, respectiv în martie 2019, contractele autentice de vânzare nemaifiind astfel încheiate. Din acest motiv, D.E. si G.P. s-au adresat instantei, cerând obligarea mostenitorilor la încheierea contractelor. În fata instantei, fiicele celor doua vânzatoare au precizat ca nu au intentia sa vânda nimic. Ele au apreciat pretul de 30 de bani pe metru patrat ca fiind derizoriu, aratând totodata ca niciun act nu demonstra ca el ar fi fost macar platit. Mostenitoarele au invocat si mai multe aspecte de legalitate a documentelor încheiate pâna atunci. Chemati sa decida asupra valabilitatii promisiunii de vânzare, judecatorii au repins pe rând majoritatea argumentelor aduse de mostenitoare. Ei s-au raportat la Studiul privind proprietatile imobiliare pe anul 2018 întocmit de Uniunea Nationala a Notarilor Publici. Conform acestuia, Ceplenita facea parte din categoria C de localitati, unde valoarea terenului agricol extravilan era de 0,25 euro mp. Judecatorii au apreciat ca suma de 30 bani/mp, desi sensibil mai mica decât cea de 1,26 lei/mp mentionata în studiu, nu reprezinta totusi un pret derizoriu, raportat la demersurile care mai trebuiau facute si la cheltuielile pe care urmau sa le mai aiba cumparatorii. În schimb, au fost constatate alte vicii ale tranzactiilor. Vânzatorul unui teren trebuie sa-si anunte public intentia prin afisare la sediul primariei, pentru eventuala exercitare a dreptului de preemptiune. Conform legii, rudele vânzatorului, arendasul, proprietarii vecini, tinerii fermieri ori unitatile de cercetare-dezvoltare din agricultura au prioritate în cazul unei vânzari. Daca oricare dintre acestia vrea sa cumpere terenul oferit, vânzatorul trebuie sa încheie tranzactia cu el. Or, cele doua vânzari nu fusesera anuntate public. În plus, în cazul promisiunilor de vânzare, cumparatorul trebuie sa demonstreze ca de la data încheierii conventiei a intrat în posesia terenului, achitând totodata impozitul pe teren sau alte obligatii. Or, nici D.E., nici G.P. nu platisera impozitul pe teren, acesta fiind achitat de mostenitoare. În aceste conditii, Judecatoria Hârlau a decis respingerea cererilor de obligare a mostenitoarelor la încheierea contractelor de vânzare-cumparare.
