La aproape 10 ani dupa ce au fost mintiti ca vor obtine contracte de munca serioase în Germania, 11 ieseni asteapta înca decizia justitiei. Au fost 12, dar unul dintre cei înselati a murit pe când dosarul înca nici nu ajunsese în instanta. Toti reclama aceleasi lucruri: conditii execrabile de cazare, munca în regim de sclavie si salarii care nu le ajungeau nici pentru mâncare. În august 2013, politistii Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Iasi s-au sesizat din oficiu cu privire la traficul de persoane organizat de fratii Gheorghe si Ioan Feher. Cei doi intermediau contra cost contracte de munca în Leipzig. Ambii lucrau deja acolo, unul ca sudor, iar celalalt ca sofer. În România, erau patroni de firme de plasare a fortei de munca. Cei doi au fost acuzati de procurorii DIICOT ca în perioada mai 2013 – aprilie 2014 au recrutat, cazat, supravegheat si exploatat 12 conationali carora le promisesera locuri de munca decente. Reteta era aceeasi. Viitorul muncitor în Germania încheia un contract de consultanta resurse umane cu firma lui Gheorghe Feher si erau înscrisi în baza de date a societatii contra unei taxe nereturnabile de 250 de euro, la care se adauga costul transportului pâna în Germania, de 100-120 de euro. Li se ofereau posturi de muncitori în demolari sau zidari-tencuitori, cu un program de 8-10 ore/zi si un salariu de 1.200 euro net. Cazarea urma sa-i coste 120 de euro lunar, iar transportul de la locul de cazare la santier si retur trebuia asigurat de angajatorul german. Cei 1.080 euro care le-ar fi ramas în buzunar ar fi fost suficienti pentru a-si cumpara mâncare si pentru a trimite bani acasa. Muncitorii români ar fi urmat sa lucreze ca persoane fizice autorizate, de obtinerea documentelor necesare trebuind sa se ocupe angajatorul. Necunoscând limba si nici legislatia muncii din Germania, muncitorii au semnat orice. Angajatorul scapa de obligatia de a plati un salariu minim si contributiile bugetare, iar muncitorul, devenit subcontractor, nu mai beneficia de niciun drept recunoscut angajatilor. Oamenii si-au dat seama ca ceva este în neregula abia atunci când au ajuns la fata locului. Muncitorii au fost cazati în doua cladiri închiriate de Gheorghe Feher. Acestea aratau bine pe dinafara, dar în fapt erau dezafectate, conditiile de cazare fiind improprii. Muncitorii aveau la dispozitie o singura toaleta, dormeau pe saltele, de pe peretii crapati cadea tencuiala, nu exista apa calda, lipseau pâna si întrerupatoarele. Transportul la locul de munca era asigurat de Ioan Feher, care organiza si munca pe santiere. Acesta locuia cu muncitorii, putând astfel sa-i supravegheze constant. Programul de munca ajungea si la 17 ore/zi, iar de cei 1.200 euro lunar nici nu a mai fost vorba. De multe ori, banii primiti de muncitori nu le ajungeau nici de mâncare, Feher sustinând ca nu primise sumele convenite cu angajatorul. Lucratorii primeau câte 50 de euro saptamânal, promitându-li-se ca vor primi diferenta la sfârsitul lunii. Conform declaratiilor victimelor, fratii Leher încasau de la angajator 75- din pretul lucrarilor, muncitorilor revenindu-le doar 25-. "Prin întreaga lor conduita, inculpatii au adus victimele într-o stare de necesitate economica, pentru a fi dependente de inculpati, s-au folosit de starea critica în care se aflau victimele, care nu stiau limba germana, nu aveau alte sume de bani sau alte surse de venit, au plecat din tara cu sume mici de bani, profitând astfel de starea de vadita vulnerabilitate a persoanelor vatamate. Din unele declaratii rezulta ca inculpatul Leher Gheorghe le-a interzis victimelor sa ia legatura cu autoritatile germane, pentru a primi ajutor, victimele fiind amenintate, fie de inculpat, fie de cei din anturajul sau, cu acte de violenta, unele dintre victime fiind chiar agresate", au mentionat procurorii. Desi apararea celor doi frati a încercat sa demonstreze ca acestia erau simpli intermediari de forta de munca, magistratii Tribunalului au apreciat ca ei se fac raspunzatori pentru trafic de persoane, tratându-i pe muncitori ca pe simple surse de venit, nu ca fiinte umane. De altfel, Gheorghe Leher nu se afla la prima fapta penala, el fiind condamnat anterior de mai multe ori pentru tâlharie calificata, furt calificat si înselaciune. El a fost condamnat din nou de Tribunal la 7 ani de închisoare. Fratele sau, al carui rol a fost considerat mai modest, a fost condamnat la 3 ani de închisoare, cu suspendarea executarii pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani. Cei doi vor trebui totodata sa plateasca victimelor aproximativ 30.000 de euro cu titlu de daune morale si materiale. Fratii Leher au contestat sentinta, dosarul intrând pe rolul Curtii de Apel. Primul termen de judecata a apelului a fost fixat pentru data de 18 mai.
