Truman Capote a avut o influenta hotarâtoare asupra a ceea ce s-a numit proza minimalista americana, din ultima jumatate a secolului XX. Acest tip de epic se focalizeaza pe frânturi din existenta imediata, pe care le exploreaza nesofisticat si totusi artistic. Viziunea naratorului minimalist e pragmatica, evitând, din start, constructiile monumentale ale romanului traditional, cautarea adevarurilor majore ale lumii sau elucidarea codurilor absconse si derutante din istorie. Am deschis deunazi radioul în masina. Ce noroc! Europa FM difuza chiar atunci un cântec preferat din tineretea mea (de prin anii nouazeci adica, nu sunt înca matusalemic), al rocker-ilor americani de la Deep Blue Something, Breakfast at Tiffany’s. Mai mult, dimineata, straniu, înainte de a pleca, dadusem, pe un raft din biblioteca, peste editia româneasca a nuvelei lui Truman Capote (iesita, într-o noua, minunata, versiune, acum câtiva ani, la infatigabila Editura Polirom), Breakfast at Tiffany’s. Seara (credeti-ma sau nu), epuizat dupa o interminabila admitere doctorala, am butonat, defazat, pe canalele de televiziune si ce am descoperit, tresarind? Cinemax derula pelicula celebra, din 1961, cu feerica Audrey Hepburn în rolul principal, Breakfast at Tiffany’s, pelicula inspirata, desigur, de amintita nuvela new-yorkeza, canonica, publicata de Capote cu doar trei ani înainte, în 1958, ca sa fiu foarte exact. Coincidente prea mari ca sa nu reflectez o secunda. Da, e o cifra rotunda, cel putin în privinta exceptionalului lungmetraj hollywodian care a dat - si prin jocul formidabil al lui Hepburn, indubitabil - dimensiune internationala unui text literar singular la vremea lui. S-au împlinit, iata, în 2021, 60 de ani de când Holly a iesit pe marele ecran prin intermediul lui Audrey. Evenimentul merita marcat, fie si prin câteva observatii. Truman Capote a avut o influenta hotarâtoare asupra a ceea ce s-a numit proza minimalista americana, din ultima jumatate a secolului XX. Acest tip de epic se focalizeaza pe frânturi din existenta imediata, pe care le exploreaza nesofisticat si totusi artistic. Viziunea naratorului minimalist e pragmatica, evitând, din start, constructiile monumentale ale romanului traditional, cautarea adevarurilor majore ale lumii sau elucidarea codurilor absconse si derutante din istorie. Într-un stil concis, învecinat cu cel jurnalistic, el investigheaza zona aparent banala a vietii, careia însa îi confera, ultimativ, o aura de mister si farmec simbolic. Personajele nu arata adâncime psihologica, dar, în mod cumva curios, nu intra nici în catogoria tipologiilor din commedia dell’arte. Ele sunt surprinse, fugitiv, pe intervalul unui segment (semnificant) de viata. Uneori, acesti eroi nu au nici nume. Capote (disparut în 1984, la vârsta de saizeci de ani) afirma, într-un interviu, ca activitatea lui literara se împarte, aproape matematic, în doua „cariere” distincte: prima - precoce, dar superficiala, pâna la publicarea, în 1958, a nuvelei Breakfast at Tiffany’s/ Mic dejun la Tiffany, a doua, evident, dupa aparitia mult-elogiatului text. În etapa asa-zicând „secunda” a creatiei, autorul elaboreaza si o alta carte de imens succes - In Cold Blood: A True Account of a Multiple Murder and Its Consequences/ Cu sânge rece: povestea adevarata a unui asasinat multiplu si a consecintelor sale (1966) -, bazata pe uciderea inexplicabila a unei familii de fermieri din Kansas (cazul a tinut opinia publica americana cu sufletul la gura vreme de mai multi ani si datorita romanului lui Capote). Actiunea din Mic dejun la Tiffany se deruleaza pe parcursul unui an (1943-1944), în partea de est a Manhattan-ului new-yorkez. Protagonista este tânara Holly Golightly, o fiinta excentrica si fascinanta. Ea îsi câstiga existenta ca „dama de companie” (pentru barbatii bogati), dar nu accepta ca stilul de viata sa-i fie identificat cu „prostitutia” (fie aceasta si de lux). În fond, Holly ramâne o non-conformista ireductibila, care practica un fel de escapism („evazionism”) modern, refuzând prizonieratul social, economic ori moral. De altfel, pe cartea ei de vizita scrie, în dreptul ocupatiei, calatoare, faptul sugerând nevoia organica a eroinei de a eluda orice tip de constrângere. Domnisoara Golightly va fi descoperita de naratorul textului (fara nume propriu-zis, dar apelat de Holly „Fred”, dupa fratele acesteia) printre vecinii sai din cladirea unde locuieste în New York-ul interbelic. Cei doi se apropie semnificativ, desi Holly îsi va pastra nealterat, pâna la sfârsit, aerul enigmatic. Nuvela a avut un impact imens asupra Americii. Multi au vrut sa descopere prototipul acestei insolite psihologii feminine, create de Capote. S-a ajuns la concluzia ca ea combina profilurile mai multor femei pe care autorul le-a cunoscut, inclusiv al mamei sale - Nina Capote. Numeroase contemporane de-ale prozatorului au pretins ca ele s-ar afla în spatele protagonistei din text. O femeie cu numele de Bonnie Golightly, locuitoare a Manhattan-ului, în perioada desfasurarii evenimentelor din Mic dejun ..., l-a dat chiar în judecata pe prozator (desi, se stie ca, într-o prima versiune a povestii, numele ales de Truman Capote pentru eroina lui a fost Connie Gustafson) pentru calomnie. Aceasta „isterie” sociala si culturala din jurul cartii demonstreaza însa forta mesajului sau meta-textual: singura fericire posibila a individului este libertatea, indiferent de maniera în care el o obtine. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
