Eliminarea campionilor României din CCE (Cupa Calicilor Europei) este momentul suprem al umilintei fotbalului autohton. Sa speram ca mai rau nu se poate. Oare? Ne facem ca nu vedem ca în materie de penibil, diletantism si prostie, neamul acesta are resurse nelimitate? Butonam telecomanda de pe Antena 3 sau Realitatea ca sa ne delectam cu snooker-ul sau curling-ul de pe Eurosport, mânati de drogul care ne arata ca sunt pe lumea asta domenii unde nu putem fi umiliti fiindca, pur si simplu, nu existam: Karagandî din Kazahstan, Laci din Albania si Trnava din Slovacia ne scot la prima strigare din Conference Club, competitia calicilor Europei. Apoi a venit rândul minunii lui Dan Petrescu cocotata pe dealul Gruia, aflata acum la înaltimea olimpiana de opt puncte de la care priveste plebea autohtona. A început cu un succes norocos cu Borac Banja Luka, apoi cu unul just, dar chinuit cu reprezentanta Gibraltarului cu nume de societate de vânzari engros (Lincoln Imp.), a retrogradat din Champions League în Europa League (Young Boys) si apoi din Europa League în Cupa Calicilor Europei (Crveno Zvezda) pentru ca acolo, unde trebuia sa „fluiere” sa presteze pe ultimul loc în grupa dupa Alkmaar, Jablonec si Randers, echipe oneste, dar si modeste. Mai adaugam aici si mult comentata nationala care s-a împiedicat din nou de Islanda, pentru a face loc Macedoniei de Nord la un baraj complicat si lipsit de sanse pentru Cupa Mondiala. Macar stim ca, totusi, misiunea nationalei era de domeniul imposibil. Ca echipa lui Mirel Radoi a început sa arate ceva care seamana la fotbal în ultimele partide, în special cu Germania la Hamburg. În rest? Nu îndraznim sa mai vorbim de (electro)socurile suferite de ai nostri tineri din nationalele „under”, ca ne facem sânge rau si, vorba stravechiului cântec, de ce ne-am face? Doar pentru a dovedi ceea ce este limpede pentru toata lumea si de multa vreme: ca fotbalul românesc miroase urât de la radacina. În zadar l-au schimbat Nelutu si Copilu de la Cluj pe Sumudica, fiindca echipa este la fel de neputincioasa si pe vremea lui Dan Petrescu cel care, doar acum doi ani era la un pas sa elimine Sevilla cu acelasi antrenor si aceiasi jucatori trecuti de prima tinerete. Zadarnic îl ocarâm parinteste pe Radoi. Omul face cât poate, la nivelul propriilor valori & experiente si la valoarea contractului facut pe genunchi de FRF. Avem echipele, antrenorii si jucatorii livrati de un sistem învechit, atât de organizare, cât si de promovare a valorilor. Sportivii care au reusit sa razbeasca în fotbalul mare se numara pe degete (Cicâldau, Morutan, Ianis), dar arata ca pâna si îndoielnicul talent românesc se poate impune daca e dublat de seriozitate. Cei care ajung în fotbalul vestic si lustruiesc bancile de rezerve arata, de fapt, ca sunt false talente, niste ciurucuri care ajung, în cel mai fericit caz, sa pupe mâinile seicilor din Orient pentru niscai techini („O, pasa, cât de darnic esti”). Zadarnic îl blestemam pe Razvan Burleanu si ne alaturam aripii conservatoare din fotbalul românesc, Dragomir - Prunea. Degeaba chemam asa-numita Generatie de Aur sa ia frâiele în mâna si sa devina si antrenori, si manageri, si sefi contabili si, daca s-ar putea si instalatori. Ei au fost fotbalisti exceptionali si cu exceptia lui Gica Hagi si oarecum a lui Dan Petrescu, departe de ceea ce ne asteptam de la ei. Razvan Burleanu face si el ce poate si se întâmpla sa mai si reuseasca (vezi Regula U21, regula academiilor). Dar asta nu înseamna ca suflul tânar nu trebuie implementat si pe culoarele federale, nu numai în cluburi. Nu e suficient sa obligi cluburile sa-si creeze Academii de Copii si Juniori, ci trebuie urmarite cum aplica aceasta obligatie, iar cei care o dribleaza trebuie sanctionati aspru. Fotbalul nostru n-are nevoie de un Dennis Man la care sa ne uitam ca la un Messi, ci de o întreaga colectie de talente din care sa se aleaga valorile autentice. Zadarnic Dan Petrescu toarna elixirul vietii pe ceafa lui Deac sau Culio, zadarnic Mircea Rednic îsi aduna la Saftica în cantonament clientii impresariati din Belgia, zadarnic Gigi Becali îsi tine jucatorii încuiati cu sapte lacate (zeci de mii de euro) si besteliti ca la usa cortului... Fotbalul nostru are nevoie de altceva; de academii puternice de talente, de centre de excelente zonale, de competitii juvenile intens popularizate. Pentru ca sa profite si cluburile, si echipa nationala si sa faca uitate acest an urât din povestea centenara a fotbalului românesc. Sa speram ca mai rau nu se poate. Oare?
