Daca nazistii de frunte au fost judecati si condamnati, daca si astazi un fost paznic de lagar ajunge, la 90 de ani, în fata tribunalului, nici un lider sovietic si nici un calau kaghebist n-a fost în situatia de a raspunde pentru faptele lui. Iata de ce, în lipsa unui proces al comunismului, o carte precum cea a lui Martin Amis este salutara. Romancier cunoscut, britanicul Martin Amis este si autorul cartii Koba cel cumplit: râsul si cele Douazeci de Milioane, aparuta acum în româneste la editura Pandora M în traducerea lui Radu Paraschivescu. Cartea dateaza din 2002 (e de mirare, totusi, ca nu a fost tradusa pâna acum) si este unul din cele mai violente rechizitorii la adresa comunismului datorate unor scriitori occidentali. Koba e porecla pe care Stalin si-a dat-o - în adolescenta - lui însusi, dupa numele eroului (pozitiv) dintr-un roman popular. Mai târziu, Iosif Djugasvili si-a mai dat o porecla, Stalin, adica Omul de Otel. În demersul sau, Amis se sprijina îndeosebi pe cercetarile fundamentale ale lui Robert Conquest (Marea teroare, desigur, dar nu numai asta) si pe marturiile lui Soljenitîn, Vasili Grossman si Varlam Salamov. Sunt si multe alte surse, romancierul a citit enorm, cartea are în spate o documentatie întinsa si solida. Una din tezele importante este ca teroarea si crimele în masa au început de pe vremea lui Lenin. Din ordinul lui Lenin, spre exemplu, sunt omorâti mii de preoti, calugari si maicute, tot Lenin este cel care declara ca foametea - provocata - are menirea sa distruga rezistenta taranilor (foametea lui Lenin din 1921-1922 s-a soldat cu aproximativ 5 milioane de morti). Lenin, scrie Amis, „le-a lasat urmasilor un stat politienesc în perfecta stare de functionare”. Ceka (politia secreta) a fost înfiintata imediat dupa preluarea puterii, primele lagare de concentrare au aparut la începutul lui 1918, executiile, tot mai numeroase, vizau lichidarea „dusmanilor poporului”: diferentele dintre Lenin si Stalin au fost cantitative, în rest continuitatea e, ca sa zic asa, fara cusur. Pe Lenin l-a secondat Trotki, maestru emerit în minciuna si ticalosie. Iar Stalin n-a jucat absolut nici un rol în „Marea Revolutie Socialista din Octombrie” (de fapt, o lovitura de stat), meritele lui „covârsitoare” fiind descoperite abia dupa ce s-a instalat la Kremlin. Cartea lui Amis are un pronuntat caracter polemic si spune lucruri care, cu siguranta, nu convin multora. Scriitorul se arata revoltat de tratamentul de care se bucura comunismul în raport cu nazismul: toata lumea stie de Auschwitz, nimeni nu stie de Vorkuta, toata lumea stie de Himmler si Eichmann, nimeni nu stie de Ejov si Dzerjinski, toata lumea stie de cele 6 milioane ale Holocaustului, nimeni nu stie de cele 6 milioane ale terorii prin foamete provocata. Asa ca, atunci când vorbeste despre Kolîma, sinistrul loc din geografia Gulagului, Amis nu ezita sa-l numeasca „Auschwitzul arctic”. În foametea din 1933 (Holodomor), când Stalin a vrut sa-i pedepseasca pe ucraineni, au murit 3 milioane de copii. Trenurile care îi duceau pe detinuti în Gulag erau trenuri ale mortii, precum cele din Holocaust. Dar nu statisticile conteaza aici, important este sa vedem cât de diabolic era sistemul si cât de departe mergea cruzimea calailor. Formele de tortura sunt îngrozitoare (Soljenitîn citeaza treizeci si una de forme), conditiile în lagarele arctice sunt cumplite, e un miracol ca unii supravietuiesc. O modalitate de tortura este îngramadirea a zeci de detinuti în celule în care în mod normal ar încapea patru-sase oameni: supliciul era gândit în asa fel încât mortii nu aveau cum sa alunece si sa cada la pamânt. Deschiaburirea a produs pierderi umane uriase, scopul urmarit fiind controlul total asupra recoltelor, care apoi erau exportate ceea ce provoca foamete. Desi aceste orori sunt cunoscute, repovestite acum de Martin Amis produc acelasi efect de soc. Noutatea adusa de Stalin au reprezentat-o procesele-spectacol. Trebuie precizat mai întâi ca Stalin avea nevoie, în chip visceral, de executii si de marturisiri. „Marea teroare”, atât de bine descrisa de Robert Conquest, este un lung, incredibil de lung sir de mistificari, puneri în scena, false marturisiri, condamnari la moarte. Stalin îi lichida nu numai pe nomenklaturisti, el asasina si familiile lor. Au murit prin împuscare sau au fost trimise în Gulag rudele atât ale primei sale sotii, cât si ale celei de a doua, Nadejda, cea care s-a sinucis. I-a lichidat pe toti cei care îl cunoscusera îndeaproape pe Trotki, dar si pe cei care îi fusesera lui apropiati în tinerete. În 1938 au avut loc peste 500.000 (cinci sute de mii) de executii (spre comparatie, în ultima jumatate de veac a puterii tariste au avut loc 14.000 de executii). Exista si o lege conform careia copiii de peste 12 ani erau pasibili de pedeapsa cu moartea. Procesele si asasinarea lui Zinoviev, Kamenev, Buharin, inportanti lideri bolsevici, devin spectacole pe care le aplauda comunistii din Occident si intelectualii progresisti. În cazul cadrelor din armata putem vorbi de un adevarat masacru, fapt care a contribuit la degringolada sovieticilor de la începutul razboiului (cu atât mai mult, cu cât lui Stalin nu-i venea sa creada ca prietenul lui, Hitler, l-a atacat). „Nu a mai existat nici un regim ca acesta (ca regimul comunist, n.m.), nicaieri în istoria universului”, conchide Amis. Un regim care, printr-o colosala operatiune de propaganda si manipulare, a instituit cultul lui Stalin. Sau, cum scrie Dmitri Volkogonov, un biograf rus: „Nici un alt om din lume nu a realizat vreodata un succes fantastic de asemenea proportii: sa extermine milioane de compatrioti si sa primeasca în schimb adulatia oarba a întregii tari”. În fine, daca nazistii de frunte au fost judecati si condamnati, daca si astazi un fost paznic de lagar ajunge, la 90 de ani, în fata tribunalului, nici un lider sovietic si nici un calau kaghebist n-a fost în situatia de a raspunde pentru faptele lui. Iata de ce, în lipsa unui proces al comunismului, o carte precum cea a lui Martin Amis este salutara. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
