Colonizarea cosmosului mi se pare irealizabila: Pamântul are înca resurse pe care ar trebui sa le exploatam inteligent. Oameni ca Musk fac, incontestabil, ca stiinta sa progreseze. Totul e sa nu-si piarda „uzul ratiunii” sa se lase purtati de vise utopice. Recent, o revista literara m-a invitat sa raspund la o ancheta privind modul în care ne imaginam societatea viitorului. Luându-ma cu altele, n-am apucat sa onorez invitatia. E drept ca nici n-am fost vreodata foarte atras de ceea ce numim „literatura de anticipatie”. Citeam si eu, fireste, brosurile din remarcabila colectie de „povestiri stiintifico-fatastice” fara sa ma numar printre fanii neconditionati. Eram, în schimb, un pasionat cititor al romanelor lui Jules Verne. La genialul romancier francez previziunile plauzibile (si realizate, macar ca principiu, efectiv) stau alaturi de fantezii delirante. În prima categorie s-ar situa De la Pamânt la Luna, în cealalta Calatorie spre centrul Pamântului. Carti foarte agreabile carora le preferam însa Ocolul Pamântului în 80 de zile, unde protagonistul nu imagina nici rachete, nici cine stie ce alte masinarii sofisticate, ci se folosea, inteligent, de mijloacele de locomotie existente. Trebuie sa adaugam ca viziunea despre viitor a lui Jules Verne a fost ambigua. Pe de o parte, el exalta progresele tehnice, pe de alta, în romanul postum Parisul în secolul XX (aparut abia în 1994), propunea o imagine sinistra a lumii moderne. Parisul e în acest roman o metropola tentaculara, circulatia e un infern, automobilele functioneaza cu hidrogen, s-au inventat roboti si aparate bizare ce seamana cu copiatoarele si calculatoarele de astazi. E o societate în care primeaza confortul material, pragmatismul, cultura e devalorizata, limbile greaca si latina sunt scoase din programele de liceu, limba engleza e omniprezenta, muzica nu mai e cântata, ci urlata etc., etc. Nu lipsesc schimbarile climatice numai ca în sens invers, daca pot spune asa: asupra Pamântului se abate o iarna napraznica, începe o noua era glaciara. Întâmplarea a facut ca, în urma cu doua saptamâni, sa citesc un numar din revista L’ Express (din 4-17 august) intitulat Proiectele nebunesti ale lui Elon Musk. Ca sa rezum: Musk vede viitorul omenirii în functie de cucerirea cosmosului, proiect în care s-a implicat fara rezerve, obtinând câteva frumoase succese. Pamântul e suprapopulat, rezervele de hrana sunt limitate? Nici o problema: vom merge pe planeta Marte sau, de ce nu, si pe alte planete, ori pe niste platforme spatiale unde vom gasi tot ce ne trebuie. Filmele SF palesc în fata planurilor lui Musk. Autorii articolelor din L’Express le prezinta cu obiectivitate si nu poti sa nu încerci un sentiment de admiratie fata de tenacitatea acestui om. Dar sunt si câteva articole menite sa-i tempereze pe cei prea entuziasti. Ar fi, mai întâi, faptul ca sederea în spatiul cosmic înseamna un soc violent pentru corpul uman. Pierderea osoasa e de 12- pe luna, ceea ce e acceptabil pentru un sejur mai scurt numai ca o calatorie spre Marte dureaza cam un an si jumatate. La fel, atrofierea muschilor e o problema redutabila. Cum se rezolva, apoi, problema hranei? Echipamentul, apa, oxigenul si hrana reprezinta 5 kilograme pe zi pentru fiecare astronaut. În cazul unei calatorii pe Marte, asta ar însemna 2,5 tone de persoana. Ca sa ai rezerve de hrana si de apa suficiente, e nevoie de o reciclare 100-. Iata ca limitele umane taie din elanul unor proiectii prea optimiste. Si, în fine, e întrebarea esentiala: la ce ar servi colonizarea spatiului? Ne-am îmbogati cunostintele, desigur. Am testa posibilitatile si rezistenta corpului uman. Am prospecta solul Lunei si al lui Marte în cautare de metale rare. Unii cred chiar ca ar putea fi delocalizate anumite industrii poluante, desi costurile unor asemenea operatii ar fi enorme. Si, înainte de orice, avem a face cu o cursa între marile puteri, adica Statele Unite si China, caci Rusia a iesit, pare-se, din joc. Cred ca si aici, si în alte domenii trebuie sa adoptam o pozitie echilibrata. Personal, colonizarea cosmosului mi se pare irealizabila: Pamântul are înca resurse pe care ar trebui sa le exploatam inteligent. Oameni ca Musk fac, incontestabil, ca stiinta sa progreseze. Totul e sa nu-si piarda „uzul ratiunii” sa se lase purtati de vise utopice. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
