Nici nu-i nevoie sa deschizi poarta - mai departe totul se vede cu ochii mintii: multimea canilor si ulcioarelor agatate de ulucii gardului parca-s vecine adunate la poarta cu placerea susotelii, camasa alba cu guler „motivat” popular agatata de grinda la poalele careia stau ciopor alte ulcioare, unele mai rasarite, altele mai pitice primind cuvântul sfânt, vasele de lemn pline cu struguri si mere, pahare ce nu pot sta decât lânga un sip cu gâtul î (...)
