Inspectoratul Politiei Judetene va trebui sa solicite guvernului emiterea unei hotarâri special pentru un angajat al sau. Acesta a obtinut în instanta dreptul de a cumpara locuinta de serviciu în care locuieste. Casa însa apartine domeniului public al statului, iar acesta nu poate fi modificat decât prin hotarâre a guvernului. Conform legii, politistii care îsi desfasoara activitatea în alta localitate decât cea de domiciliu si care nu au o locuinta proprie în localitatea în care lucreaza au dreptul la o locuinta de serviciu sau la compensarea cheltuielilor cu chiria, în limita a jumatate din salariu. Ca urmare, în 1997, Ionel P. a primit din partea IPJ, cu chirie, o locuinta de serviciu. În contract s-a mentionat ca locuinta nu avea instalatie de apa curenta, instalatia sanitara era defecta, ca si cea de încalzire, iar peretii erau degradati. Prin contract, politistul îsi asuma reparatiile necesare pe cheltuiala proprie. Ionel P. a ramas toata cariera în locuinta respectiva. De-a lungul timpului, a cerut în mai multe rânduri sa cumpere casa, mai ales ca din 2004 legea a permis vânzarea locuintelor de serviciu catre chiriasi. De fiecare data, a fost refuzat. Ultima cerere a fost formulata în 2021. A fost refuzat si de aceasta data, conducerea IPJ mentionând ca nu sunt îndeplinite toate conditiile legale. Astfel, pentru ca politistul sa poata cumpara locuinta atribuita de IPJ, trebuia ca imobilul sa apartina IPJ, sa aiba statutul de locuinta de serviciu si sa faca parte din domeniul privat al statului. Ultima conditie însa nu era îndeplinita, casa în care locuia Ionel P. facând parte din domeniul public al statului. Or, conform Constitutiei, domeniul public este inalienabil. Casa nu putea fi înstrainata decât daca ar fi fost adoptata o hotarâre de guvern prin care statutul locuintei sa fie modificat, trecând din domeniul public în cel privat. În plus, au argumentat reprezentantii IPJ, institutia se confrunta oricum cu un deficit important de locuinte de serviciu, platind compensatii pentru chirie unui numar de 168 de politisti din municipiu. Pentru Ionel P., situatia era complicata de faptul ca dupa pensionare îsi pierdea dreptul de a sta în locuinta de serviciu. Ar fi fost astfel nevoit sa se mute desi legislatia prevede ca politistul va fi sprijinit în construirea sau cumpararea, o singura data în timpul carierei, a unei locuinte proprietate personala. Ca urmare, acesta s-a adresat instantei. „Consider ca se omite faptul ca subsemnatul solicit cumpararea imobilului si nu donarea acestuia, în schimbul unui pret just si prevazut de lege, bani care bineînteles, pot fi folositi la construirea de imobile noi si corespunzatoare cu destinatia de locuinta de serviciu în vederea acoperii cererii, mentionate de catre IPJ”, se mentioneaza în plângerea politistului. De cealalta parte, reprezentantii IPJ au reafirmat argumentele referitoare la statutul locuintei si la deficitul de case pentru politisti. De asemenea, ei au aratat ca una dintre conditiile pentru trecerea unui imobil din domeniul public în cel privat al statului, pentru a putea fi vândut, este „justificarea temeinica a încetarii uzului sau interesului public national sau local”. Or, casa nu devenise inutila IPJ. Si asa institutia vânduse în perioada 2004-2008 un numar de 31 de locuinte de serviciu catre angajatii sai. Ulterior, cererile similare fusesera respinse din cauza numarului mic de locuinte ramase. Acest ultim argument a fost însa întors de judecatorii Tribunalului împotriva IPJ. Magistratii au apreciat ca „nesincera” pozitia adoptata de institutie, care a ezitat sa raspunda la întrebarile instantei referitoare la fondul locativ disponibil. În cele din urma, judecatorii s-au lamurit ca IPJ vânduse 31 din cele 33 de locuinte de serviciu pe care le avusese. Nu se putea spune ca cele doua locuinte pe care le mai avea puteau influenta semnificativ situatia locativa a politistilor angajati. În plus, într-un proces mai vechi pe aceeasi tema, IPJ argumentase ca locuinta lui Ionel P. nu ar fi avut statut de locuinta de serviciu, ceea ce era incorect. În ultima instanta, IPJ îsi crease singur deficitul de locuinte, tocmai vânzând majoritatea celor detinute. „Or, desi nu poate aprecia asupra motivului de oportunitate invocat, instanta retine ca în mod cert acest motiv a fost creat de pârâta cu exces de putere si în mod abuziv prin vânzarile succesive ale quasitotalitatii imobilelor cu destinatie de serviciu coroborat cu refuzul abuziv si nelegal de admitere a solicitarii reclamantului cu acelasi obiect în perioada mentionata prin retinerea nelegala a împrejurarii neîndeplinirii conditiei destinatiei imobilului ca fiind locuinta de serviciu”, au argumentat judecatorii admiterea plângerii lui Ionel P. Sentinta Tribunalului a fost contestata de IPJ, dosarul intrând marti pe rolul Curtii de Apel.
