În 2018, am acordat un interviu revistei "Cuvinte catre tineri", publicatie editata anual de Manastirea Putna. Evenimentul de acum o saptamâna, prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la marea serbare a românilor de pretutindeni, mi-a adus aminte de acest dialog. Reiau si aici câteva dintre gândurile exprimate atunci, pe care le consider de actualitate. *** - În afara celor câteva ore petrecute saptamânal în biserica, ce mod de vietuire trebuie sa aiba un crestin? - E clar ca nu trebuie sa fim crestini de duminica, ci de fiecare zi. E nevoie sa întelegem pe viu si sa credem cuvântul Domnului: "fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5). Sa ne scuturam de aceasta iluzie, ca am fi cineva, ca am face si am drege... Sa nu ne mai facem planuri sau sa ne amagim ca va veni o vreme când ne vom pocai. Acum, doar acum, în clipa de fata e momentul în care-L putem dobândi pe Dumnezeu. Dar, ca sa-I facem loc în viata noastra, trebuie sa fim onesti si sa recunoastem ca suntem pierduti, stapâniti de patimi, lipsiti de orice virtute. E un început de smerenie, dar fara aceasta încercare de lepadare de sine nu facem loc harului lucrator al Domnului. E nevoie sa facem din viata noastra rugaciune. Tot ceea ce traim sau ni se întâmpla, bun sau rau, nu este altceva decât un minunat prilej de a-L chema pe Dumnezeu, de a-L lasa sa vina în viata noastra, asa cum arata ea la acest moment. În ceea ce priveste implicarea în diferite activitati - un crestin poate sa faca orice, inclusiv politica. Dar conteaza în ce duh o face. Daca facem compromisuri, daca pierdem sau nu dobândim pacea inimii printr-o anume lucrare, oricare ar fi ea, atunci mai bine sa nu o facem. - Cum vedeti rezolvarea tensiunii dintre dezvoltarea prin egocentrism, promovata în diferite sisteme de dezvoltare personala si stimulata din cauza competitiei economice, si chemarea spre smerenie fata de aproapele? - Asa este, "dezvoltarea personala" este, de fapt, o cultivare a omului ce devine, astfel, centrul propriei sale vieti. Deci nu Dumnezeu e tinta, ci propriile aspiratii. Dar lucrurile încep sa se mai schimbe si în acest domeniu. Pe de o parte, sunt tot mai multe cercetari care arata ca modul altruist de a lucra, jertfelnicia, grija pentru celalalt aduc o mai mare eficienta în lucrarea unei firme decât cultivarea unei competitii dure între angajati. Pe de alta parte, cunosc "pescari de oameni" care utilizeaza ca nada unele elemente din sfera dezvoltarii personale pentru a convinge subiectul apoi ca adevarata edificare personala, suprema "dezvoltare", este îndumnezeirea. Asa ca, sa fim optimisti. Lucrarea care nu este de la Dumnezeu, ci de la oameni, va pieri - vorba înteleptului rabin Gamaliel (v. Faptele Apostolilor 5, 38-39). - Ce factori sau atitudini declanseaza si întretin starile de stres, depresie, frica, neliniste? Cum sa le depasim? - Vad ca principala cauza faptul ca nu cunoastem sau nu credem în iubirea lui Dumnezeu, nu lasam pronia divina sa ne cerceteze mintea si inima. Daca ne-am deschide si am primi dragostea Lui, aceasta dragoste ar alunga sau ar preschimba toate starile noastre negative. Restul "terapiilor" nu sunt decât paliative. - Ce putem face pentru a fi uniti în viitor? - Sa întelegem un lucru esential: România nu ar fi întreaga nici daca ar primi înapoi toate teritoriile pe care le avea la 1918, nici daca toti românii raspânditi prin lumea larga s-ar întoarce acasa. Daca asta întelegem prin unire, suntem departe de profunzimile acestui deziderat. România este întreaga doar daca are constiinta comuniunii vii cu cei care au împodobit Cerul cu vietuirea lor plina de sfintenie. Asta înseamna sa cultivam în acest popor constiinta istorica - sa nu uitam fiii carui neam suntem, care este specificul nostru si sa ne asumam stramosii cu bune si cu rele - si sa revitalizam constiinta eshatologica - deslusind si lucrând spre a împlini chemarea ca toti "sa fie una" (Ioan 17, 21) în Hristos. Pe scurt, România nu poate fi întreaga decât daca este unita cu Dumnezeu. Daca pe toate celelalte le vom împlini si vom ajunge sa fim uniti ca neam si vom fi solidari întru toate cele de pe pamânt, dar vom pierde legatura cu România din Cer, adica ne vom departa de Însusi Dumnezeu, atunci nimic nu vom folosi. Pericolul cel mai mare acesta este azi ruperea de Dumnezeu. Faradelegea se lucreaza si prin desantata promovare în societatea româneasca a unor valori si principii anticrestine, dar si în interiorul Bisericii, prin cultivarea unui duh de dezbinare si chiar de schisma. Vom fi mai uniti pe viitor daca ne vom aduna împreuna în Biserica lui Hristos.
