Perceptiile eronate privind riscurile si oportunitatile au avut adesea consecinte catastrofale în istorie; decizia Chinei privind o invazie a Taiwanului va fi influentata si de perceptia privind consistenta raspunsului Occidentului fata de agresiunea Rusiei. Aflate la multe mii de kilometri distanta, sigur razboiul din Ucraina si soarta Taiwanului vor decide felul în care va arata ordinea mondiala de mâine. E adevarat, timp de 500 de ani puterile occidentale au dominat lumea. Dar dupa ce imperiile coloniale ale Spaniei si Portugaliei s-au dezintegrat, cu mici exceptii, am avut în ultimii 200 de ani o lume globala anglo-saxona, dominata mai întâi de Imperiul Britanic si apoi de Statele Unite. Din acest motiv schimbarea de hegemon nu a fost resimtita drept una dramatica. Cum va arata o eventuala lume dominata de China? Putem face unele presupuneri privind tipul de regim si de societate care vor fi dominante pe glob, însa ramân si destule locuri gri. Ce e sigur e ca va fi una foarte diferita de cea de acum. În multe situatii, decizii cu consecinte majore, care merg pâna la unele catastrofale, asa cum s-a întâmplat în preambulul Primului Razboi Mondial, sunt luate în baza unor perceptii care ignora o evaluare realista a riscurilor. De pilda, atunci când a declansat atacul asupra Ucrainei, Kremlinul a plecat de la prezumtia unui colaps rapid al guvernului de la Kiev (o cercetare sociologica facuta de FSB scotea în evidenta faptul ca acesta nu era deloc popular) si de la o reactie la fel de palida ca în trecut a Occidentului, posibil cu aparitia unei dezirabile, din punctul de vedere al Moscovei, falii transatlantice. În primul caz calculele facute de Vladimir Putin s-au dovedit complet gresite. Chiar daca un regim este nepopular, o invazie externa face ca acest lucru sa devina o chestiune periferica, starea de spirit a populatiei se schimba radical. Si în privinta reactiei occidentale, estimarile Moscovei s-au dovedit eronate. Deocamdata. Apropierea iernii pe fondul severei crize energetice din Europa poate eroda determinarea de a continua sprijinul pentru Ucraina, mai ales în vestul Europei. „Iarna din Europa ar putea arata ca o primavara pentru Putin”, scriu doi experti în energie în Wall Street Journal. „S-a deschis un al doilea front în batalia pentru Ucraina - un razboi energetic în Europa. Nu e niciun mister legat de strategia lui Vladimir Putin. El a prezentat-o la o conferinta economica care a avut loc la Sankt Petersburg, în iunie: preturi ridicate la energie, care cu impact sever în economia europeana, ceea ce va duce la turbulente sociale. Acest lucru, la rândul sau, va aduce la putere partide populiste care, în descrierea sa, vor schimba «elitele» din Europa.” Altfel spus vor aduce la putere partide mult mai conciliatorii în pozitia lor fata de Rusia. Deocamdata Statele Unite si Marea Britanie, alaturi de Polonia si alte tari din partea de Est a continentului ramân ferm pe pozitie, dar nu exista garantii, de pilda, în privinta Germaniei unde sondajele de opinie releva o dorinta masiva de a se pune de capat conflictului, indiferent de costurile pentru Ucraina. Or, democratiile sunt mult mai vulnerabile la presiunile populare în raport cu un regim autocratic cum este cel de la Moscova. În paralel sunt si alti factori de luat în calcul care în combinatie cu problemele economice pot influenta starea de spirit din Europa, simpatia fata de Ucraina. În acest sens un Raport al organizatiei Amnesty International în care afirma ca ar fi „documentat un model de operare al fortelor armate ucrainene care operând din zone populate creeaza riscuri pentru civili si violeaza legislatia internationala în materie de razboi” ofera generos munitie propagandei rusesti. Asa ca nu e deloc de mirare ca ambasada Rusiei de la Londra a salutat cu satisfactie documentul. Raportul cu pricina a fost preluat si în spatiul mediatic românesc fiind în mare parte prezentat fara a oferi prea multa informatie de context. E adevarat, a fost prezentata si reactia lui presedintelui Volodimir Zelenski care acuza Amnesty ca „încearca sa mute responsabilitatea de la agresor la victima”, însa, daca nu se dau si alte detalii, pozitia acestuia are o credibilitate îndoielnica. În realitatea nu doar raportul mentionat, ci si organizatia în sine au stârnit intense controverse în ultimii ani. Reprezentanta organizatiei din Ucraina s-a plâns nu doar ca nu a fost implicata în redactarea Raportului, ci si ca observatiile pe care le-a facut au fost complet ignorate. Motiv pentru care Oksana Pokalchuk, sefa biroului Amnesty de la Kiev, a demisionat. Dar si alti analisti au avut pozitii similare. Jack Watling, de la prestigiosul think tank britanic RUSI (Royal United Services Institute), critica si el „raportul”, care „reflecta o proasta întelegere a legislatiei internationale privitoare la conflictele armate”. În opinia sa, aceasta nu ar fi fost violata în cazurile mentionate. Este „nerealist” sa ceri ca efectivele militare sa fie plasate exclusiv în afara localitatilor în timp ce civili ucraineni sunt capturati, ucisi, torturati de catre trupe de invazie. Probabil ca multi din societatea civila de la noi privesc la Amnesty International ca la o organizatie cu mare autoritate morala, animata de înalte principii. Numai ca multe lucruri s-au schimbat între timp, fata de faza initiala în care eforturile sale în sprijinul prizonierilor politici au fost admirabile. Amnesty, ca si Greenpeace de altfel, opereaza acum de pe pozitia unor agende radicale de stânga, obsesiv anti-occidentale, adoptând adesea, de pilda, o linie similara cu cea a unor organizatii radicale islamiste. Anul trecut Amnesty a refuzat initial sa-l considere pe principalul oponent al lui Putin, Alexey Navalny, drept un „prizonier de constiinta”, pozitie la care a renuntat doar în urma unor critici vehemente privind decizia sa. Ar putea fi oare aici o posibila explicatie privind raportul legat de Ucraina, foarte multumitor pentru Kremlin? De altfel, Amnesty s-a compromis si prin atacuri partizane, de o agresivitate complet sarite din scara, fata de Israel. Stat pe care îl acuza, într-un alt „raport”, de la începutul acestui an, presarat cu numeroase erori nu doar de interpretare legala, ci si factuale, de apartheid, si înca de la crearea sa. Iar în contrast cu ceea ce critica în Ucraina, Amnesty nu vede nici o problema ca organizatii teroriste ca Hamas sau Hezbolah, care neaga dreptul la existenta a Israelului, lanseaza din scoli, spitale sau alte cladiri civile, rachete îndreptate în mod intentionat împotriva populatiei din Israel. În paralel cu provocarile create de razboiul din Ucraina, temerile privind un posibil conflict legat Taiwanului au crescut în intensitate dupa vizita lui Nancy Pelosi la Taipei. Mai ales ca între timp Beijingul a declansat ample manevre militare care simuleaza în fapt o adevarata blocada maritima si aeriana a Taiwanului. O vizita salutata de unii, dar criticata de altii, inclusiv din America, care o descriu ca fiind una „nepotrivita” în actualul context international tensionat. Însa, în general, chiar si acestia sunt de parere ca odata ce a fost mentionata ca parte a turneului acesteia din Asia nu putea fi anulata în urma amenintarile Chinei, între care unele pomeneau chiar de doborârea avionului cu care doamna Pelosi calatorea. Ca si în cazul Rusiei, are loc o larga discutie privind riscul unui atac chinez asupra Taiwanului si privind reactia Statelor Unite într-o astfel de situatie. Temerile sunt ca o invazie ar putea avea loc pâna în 2027, desi unii cred ca nu ar fi exclus nici anul 2023, dupa ce Xi Jinping va fi obtinut al treilea mandat în fruntea Partidului Comunist Chinez. Si, din nou, ajungem la importanta perceptiilor privind starea Americii, a Occidentului în general, despre care si elitele de la Moscova si cele de la Beijing cred ca se afla într-un declin implacabil, ale celor privind decizia Statelor Unite de a se implica sau nu militar în favoarea Taiwanului sau privind încrederea chinezilor ca chiar si în acest caz vor avea câstig de cauza. Deloc surprinzator, Beijingul se uita cu mare atentie la ceea ce se întâmpla în Ucraina. Cotidianul britanic Telegraph scrie ca surse diplomatice i-au dezvaluit ca Beijingul planuieste o invazie care sa preia controlul asupra Taiwanului în 48 de ore, înainte ca Occidentul sa aiba timp sa raspunda. În acest context marea necunoscuta fiind daca lectia ucraineana va grabi sau va tempera dorinta Chinei de a ataca Taiwanul. O va încuraja oare o eventuala victorie simbolica a Rusiei în Ucraina, în contextul unei competitii geopolitica care pune Occidentul în confruntare cu un front revizionist, agregat în jurul Chinei si Rusiei, care vrea o cu totul alta fata a lumii? Ce e sigur e ca o astfel de decizie, corecta sau eronata, va avea un impact enorm pe plan global.
