Vă rog să citiţi cu atenţie următorul poem: „Lucrători care vă puneţi şorţuri de piele/Şi vă suflecaţi mânecile cămăşii,/Dezgolind braţele vânjoase,/Fochişti mânjiţi de funingine, care aruncaţi/Cocs sub furnalele pline de aliaj fierbinte/Vin la voi să lucrez în acord./Plătiţi-mi şi mie simbrie/Ca să cânt duduitul cuptoarelor,/Şi fumul ce iese pe coş./Mecanici ai căilor ferate,/ Luaţi-mă şi pe mine pe locomotivă,/Meşteşugul meu nu e fără folos,/Daţi-mi salariul unui frânar./Când trenul aleargă pe linie,/Făcând să fugă înapoi pădurile şi aripile podurilor,/Voi cânta şuierul maşinii,/Scânteile risipite-n vînt./Ţărani care porniţi tractoarele pe ogor,/Târând după ele mari pluguri,/Ţărani care îndemnaţi boii din plesnituri de bici/Pe lângă carele pline cu dealuri de fân,/Vreau să vă dau o mână de ajutor,/Plătiţi-mă ca pe oricare zilier/Ca să vă cânt răsăritul soarelui/Şi berzele ce stau într-un picior”. Articolul Târnăcopul cu cerneală apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
